Rusificare: Diferență între versiuni
(Pagină nouă: {{Traducere EN}} '''''Russification''''' refers to the attempt to bring non-Russian church life into conformity with a perceived standard established in the [[Church of Russia|Russia...) |
|||
Linia 1: | Linia 1: | ||
− | {{ | + | {{Îmbunătăţire}} |
− | ''''' | + | '''''Rusificarea''''' se referă la încercările de a aduce viaţa bisericească ne-rusească în conformitate cu un standard distinct stabilit al tradiţiei [[Biserica Ortodoxă Rusă|rusă ortodoxă]]. Manifestările ei uzuale se manifestă în termeni de limbaj, în special în folosirea [[slavona veche|slavonei vechi]] ca limbaj liturgic, dar şi în alte obiceiuri liturgice cum ar fi [[muzica bisericească]], [[veştminte]]le sau [[tipic]]ul. |
+ | În unele privinţe, rusificarea este copiază [[elenizare]]a minorităţilor ne-greceşti ale căror biserici au intrat sub un control mult mai direct al [[Patriarhia Ecumenică|Patriarhiei Ecumenice]] în timpul perioadei otomane (secolele al XV-lea - al XX-lea) iar substratul ei filozofic este adesea asociat cu pretenţiile mesianice ale Moscovei de [[A Treia Romă]]. | ||
− | + | ==Fundal== | |
+ | Rusificarea era o politică oficială a Imperiului Ţarist cu scopul de a asimila minorităţile în cultura rusă. Situaţia politică s-a oglindit în viaţa bisericească prin aceea că administraţia centrală a bisericii din Moscova a început să-şi exercite controlul asupra fostelor biserici autonome care aveau tradiţii ne-ruseşti, cum ar fi Bisericile din [[Biserica Ortodoxă a Georgiei|Georgia]] şi [[Biserica Ortodoxă a Estoniei|Estonia]]. | ||
− | + | În [[diaspora]] rusă, tendinţele de rusificare s-au manifestat asupra foştilor [[uniţi]] de origine carpato-rusă (ale căroro obiceiuri proveneau de la [[Constantinopol]] de a cărei [[eparhie]] aparţineau înainte de unirea din secolul al XVI-lea) care au fost acceptaţi în ortodoxia rusă, în special în [[OCA|Mitropolia rusă]] din America de Nord. La cea vreme nefiind în măsură să stabilească ce obiceiuri fuseseră adoptate în timpul perioadei unirii cu [[Biserica Romano-Catolică]] şi care erau cele autentice de dinainte de uniaţie, adesea oamenii bisericii au presupus că diferenţele faţă de practica rusă erau consecinţa influenţei latine şi au renunţat la ele în favoarea obiceiurilor ruseşti. | |
− | |||
− | + | Frica de rusificare a fost unul din motivele înfiinţării [[Eparhia Ortodoxă Carpato-Rusă Americană|Eparhiei Ortodoxe Carpato-Rusă Americană]] sub omoforul Constantinopolului o dată cu al doile val de uniţi întorşi la ortodoxie. Deoarece Constantinopolul le-a permis acestora să-şi păstreze obiceiurile distincte, noua eparhie a fost formată în afara Mitropoliei ruse existente. De asemenea, rusificarea avut un rol de jucat în înfiinţarea [[Biserica Ortodoxă Ucraineană din SUA|Bisericii Ortodoxe Ucraineane din SUA]]. | |
− | + | ==Legături externe== | |
+ | *[[Wikipedia:Russification|Russification]] at Wikipedia | ||
− | + | [[Categorie:Viaţa Bisericii]] | |
− | |||
− | [[ | + | [[en:Russification]] |
Versiunea de la data 21 octombrie 2008 17:01
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Rusificarea se referă la încercările de a aduce viaţa bisericească ne-rusească în conformitate cu un standard distinct stabilit al tradiţiei rusă ortodoxă. Manifestările ei uzuale se manifestă în termeni de limbaj, în special în folosirea slavonei vechi ca limbaj liturgic, dar şi în alte obiceiuri liturgice cum ar fi muzica bisericească, veştmintele sau tipicul. În unele privinţe, rusificarea este copiază elenizarea minorităţilor ne-greceşti ale căror biserici au intrat sub un control mult mai direct al Patriarhiei Ecumenice în timpul perioadei otomane (secolele al XV-lea - al XX-lea) iar substratul ei filozofic este adesea asociat cu pretenţiile mesianice ale Moscovei de A Treia Romă.
Fundal
Rusificarea era o politică oficială a Imperiului Ţarist cu scopul de a asimila minorităţile în cultura rusă. Situaţia politică s-a oglindit în viaţa bisericească prin aceea că administraţia centrală a bisericii din Moscova a început să-şi exercite controlul asupra fostelor biserici autonome care aveau tradiţii ne-ruseşti, cum ar fi Bisericile din Georgia şi Estonia.
În diaspora rusă, tendinţele de rusificare s-au manifestat asupra foştilor uniţi de origine carpato-rusă (ale căroro obiceiuri proveneau de la Constantinopol de a cărei eparhie aparţineau înainte de unirea din secolul al XVI-lea) care au fost acceptaţi în ortodoxia rusă, în special în Mitropolia rusă din America de Nord. La cea vreme nefiind în măsură să stabilească ce obiceiuri fuseseră adoptate în timpul perioadei unirii cu Biserica Romano-Catolică şi care erau cele autentice de dinainte de uniaţie, adesea oamenii bisericii au presupus că diferenţele faţă de practica rusă erau consecinţa influenţei latine şi au renunţat la ele în favoarea obiceiurilor ruseşti.
Frica de rusificare a fost unul din motivele înfiinţării Eparhiei Ortodoxe Carpato-Rusă Americană sub omoforul Constantinopolului o dată cu al doile val de uniţi întorşi la ortodoxie. Deoarece Constantinopolul le-a permis acestora să-şi păstreze obiceiurile distincte, noua eparhie a fost formată în afara Mitropoliei ruse existente. De asemenea, rusificarea avut un rol de jucat în înfiinţarea Bisericii Ortodoxe Ucraineane din SUA.
Legături externe
- Russification at Wikipedia