Ioan de Schitopolis

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Ioan de Schitopolis, supranumit și „Scolasticul” (probabil pentru că era avocat), episcop de Schitopolis (ca. 536–550) în Țara Sfântă, a fost un teolog ortodox din secolul al VI-lea, susținător al teologiei Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon (451).

Este cunoscut pentru mai multe lucrări împotriva ereziei monofizite; una dintre cele mai importante este un tratat scris în jurul anului 527, în care apără teoria „dioenergismului” împotriva contemporanului său, Sever al Antiohiei. Lucrarea, numită Apologia Sinodului de la Calcedon, s-a păstrat doar fragmentar.

Într-o altă lucrare, Contra celor ce s-au despărțit de Biserică sau Contra eutihienilor (în 12 cărți - pierdută), scrisă către anul 530, Ioan de Schitopolis îl atacă pe ereticul Eutihie, unul dintre fondatorii monofizitismului.

S-au păstrat date despre Ioan de Schitopolis în Biblioteca lui Fotie cel Mare, patriarhul Constantinopolului[1].

Hans Urs von Balthasar, care încearcă în 1940 să stabilească paternitatea scrierilor atribuite lui Ioan de Schitopolis, sugerează că Ioan de Schitopolis ar fi în realitate autorul celor mai multe scolii (comentarii) atribuite în mod curent sfântului Maxim Mărturisitorul[2][3]. În particular îi sunt atribuite astfel scoliile la opera lui pseudo-Dionisie, păstrate în greacă, în siriacă și în latină[4].

Ediții

Note

  1. http://www.ccel.org/ccel/pearse/morefathers/files/photius_03bibliotheca.htm#95
  2. Daley The Cambridge companion to Hans Urs von Balthasar - Page 206 Edward T. Oakes, David Moss - 2004
  3. Critica et philologica, Nachleben, first two centuries, Tertullian ... - Page 120 Maurice F. Wiles, International Conference on Patristics - 2001 Corderius' edition also attributes the entirety of the scholia to a single author — Maximus the Confessor — but this attribution has long been questioned. In 1940, Hans Urs von Balthasar attempted to resolve the question of authorship.
  4. Dans cette dernière langue, elles ont été traduites par Anastase le Bibliothécaire qui les a ajoutées en notes marginales à la traduction du corpus dionysien par Jean Scot - Hyacinthe-François Dondaine, Le corpus dionysien de l'université de Paris au XIIIe s., Rome, 1953.

Surse

  • Wikipedia
  • OrthodoxWiki