Ianuarie I de Benevento

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Sfântul ierarh Ianuarie I de Benevento a fost episcop al cetății Benevento (Italia) și mucenic în timpul persecuțiilor lui Dioclețian (către anul 305), împreună cu Procul, Soson (sau Sosie) și Faust diaconii, Dezideriu citețul, Eutihie și Acution (sau Acutie). Prăznuirea lor în Biserica Ortodoxă se face pe 21 aprilie[1].

Viața, pătimirea și minuni

Sfântul Ianuarie, episcop al Bisericii din Benevento, în Campania (Italia)[2], a fost arestat împreună cu tovarășii săi în timpul persecuției lui Dioclețian (aproximativ 305), la ordinul guvernatorului Timotei. Aduși în lanțuri, sfinții au fost aruncați în temniță și supuși torturilor. Sfântul Ianuarie a fost apoi aruncat într-un cuptor încins, din care a ieșit nevătămat, protejat de harul lui Dumnezeu. Temându-se că poporul, entuziasmat de această minune, s-ar converti în masă, tiranul a ordonat decapitarea lui fără întârziere. Se spune că poporul din Napoli s-a grăbit să-l elibereze, dar sfântul i-a oprit, promițându-le că, prin mucenicia pe care urma să o îndure, va deveni pentru veacurile viitoare protectorul orașului.

Într-adevăr, sfântul mucenic, a cărui moaște au fost mutate la Napoli, a rămas de-a lungul veacurilor protectorul cetății, atât în timpul epidemiilor, cât și în timpul erupțiilor Vezuviului, oprind râul de lavă înainte ca acesta să distrugă totul în calea sa.

Alături de prețiosul său cap, se păstrează până astăzi, în catedrala din Napoli, o fiolă plină cu sânge care, periodic, de până la douăzeci de ori pe an, se lichefiază și pare să fiarbă, ca și cum ar fi proaspăt.

La câțiva ani după mucenicia Sfântului Ianuarie, când persecuțiile au încetat și creștinismul s-a putut răspândi cu strălucire în întregul Imperiu Roman, o văduvă sărmană, pe nume Maximiana, și-a pierdut singurul fiu. În timp ce plângea inconsolabilă în fața bisericii, a văzut deodată o pânză pe care era imprimată imaginea sfântului mucenic, atârnată deasupra ușii. Amintindu-și de exemplul sunamitei, al cărei fiu fusese înviat de profetul Elisei (2 Regi 4, 35), ea a luat atunci imaginea sfântă și a așezat-o pe corpul neînsuflețit al fiului ei, așa cum făcuse odinioară profetul, întinzându-se peste copil, cu gura peste gura lui, ochii peste ochii lui și mâinile peste mâinile lui, apoi s-a rugat cu lacrimi sfântului să mijlocească la Dumnezeu pentru ca fiul ei să-i fie redat. Și numaidecât, prin mijlocirea Sfântului Ianuarie, Dumnezeu a înviat copilul.

Mărturii istorice

Cea mai veche referință istorică despre Ianuarie se găsește într-o scrisoare a lui Uranius, episcop de Nola, datată în jurul anului 432, referitoare la moartea mentorului său Paulin de Nola[3]. În aceasta se menționează că duhurile lui Ianuarie și Martin de Tours i-au apărut lui Paulin cu trei zile înainte de moartea sa, în 431. Despre Ianuarie, relatarea spune doar că era „episcop și martir, un membru ilustru al Bisericii din Napoli”[4]. Acta Bononensia afirmă că „la Pozzuoli, în Campania, [este cinstită memoria] sfinților martiri Ianuarie, episcop de Benevento, Festus, diaconul său, și Desiderius, lector, împreună cu Sossius, diacon al bisericii din Misenum, Proculus, diacon din Pozzuoli, Eutihie și Acutius, care, după lanțuri și închisoare, au fost decapitați sub împăratul Dioclețian”.

Note

  1. ↑ În Sinaxarul sfântului Nicodim Aghioritul, sfinții sunt pomeniți și pe data de 19 septembrie, care ar fi data muceniciei lor. (cf. Sinaxar - P. Macarie de la Simonos Petras)
  2. ↑ Beneventum, Benevento sau Beneviento este situat la 50 km nord-est de Napoli.
  3. ↑ Uranius Nolanius (432), De Vita et Obitu Paulini Nolani. Published by Surius as Epistola "De Obitu Sancti Paulini".
  4. ↑ În latină: Ianuarius, episcopus simul et martyr, Neapolitanae urbis illustrat ecclesiam.

Surse

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ianuarie_I_de_Benevento&oldid=58908”