Gavriil de la Cozia

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Cuviosul părinte Gavriil de la Mănăstirea Cozia a viețuit în secolele XIV-XV, fiind unul din ucenicii Sfântului Nicodim de la Tismana.

Viața

După ce mai întâi se nevoi ca sihastru pe Valea Oltului, intră în obștea Mănăstirii Tismana, unde deprinse meșteșugul vieții duhovnicești. Şi era vestit în partea locului pentru sfințenia vieții lui.

În anul 1388, când Mircea cel Bătrân termină de zidit Mănăstirea Cozia în locul unei vechi sihăstrii din poiana Nucet, Cuviosul Gavriil a fost rânduit cel dintâi egumen și părinte duhovnicesc al ctitoriei marelui domn. Tot lui i s-a încredințat și Mănăstirea Cotmeana cu toate sihăstriile de pe Valea Oltului.

Cuviosul Gavriil a adunat în ambele mănăstiri până la 40 de călugări. Apoi a dat așezământ de viață duhovnicească pentru obștea Mănăstirilor Cozia și Cotmeana, care se respecta cu mare sfințenie, precum reiese din actul de danie al ctitorului fondator: „Iar pentru viețuirea acestui lăcaș, într-acest fel să fie după așezământul popei Gavriil, oricâte el va așeza și va întemeia; și nimeni să nu fie slobod a scădea sau a adăuga măcar cât de puțin. Încă și după moartea popei Gavriil să nu aibă nimeni voie ca să pună egumen... fără numai frații pe care îl vor alege dintre dânșii, după așezământul popei Gavriil".

Acest cuvios egumen a rânduit viață de obște în ambele mănăstiri, cu Sfânta Liturghie zilnică și cu spovedania săptămânală. În sărbători se adunau la Cozia și sihaștrii de pe Valea Oltului și primeau Trupul și Sângele lui Hristos. Astfel, toți petreceau în ascultare, în rugăciune, în dragoste și în așteptarea bunătăților viitoare. Şi era egumenul Gavriil iscusit părinte duhovnicesc al călugărilor și sihaștrilor din Țara Oltului și printre cei dintâi sfetnici ai lui Mircea cel Bătrân, care de multe ori îl cerceta și îi urma sfatul. Era încă părintele sufletesc și mângâietor al sătenilor de sub munte, atât de dincoace, cât și de dincolo de Carpați, și mulți credincioși îl căutau pentru binecuvântare și cuvânt de folos.

Astfel, întărind viața călugărească în cele două mănăstiri și ajungând la adâncă bătrânețe, Cuviosul părinte Gavriil și-a dat sufletul cu pace, lăsând în urmă mulți ucenici.

Sursa