Coprie din Palestina
Sfântul Coprie a fost un cuvios părinte care a trăit în secolul al VI-lea în mănăstirea sfântului Teodosie cel Mare, începătorul vieții de obște. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 24 septembrie.
Viața
Sfântul Coprie a trăit în Palestina în secolul al VI-lea, într-o perioadă în care agarenii (triburile arabe din regiune) făceau frecvente incursiuni în satele creștine. În timpul uneia dintre aceste raiduri, mama sa, care era pe cale să nască, s-a grăbit împreună cu ceilalți locuitori ai satului spre mănăstirea Sfântului Teodosie Chinoviarhul (prăznuit la 11 ianuarie) pentru a găsi refugiu. Dar, fiind cuprinsă de durerile nașterii înainte de a ajunge, a născut copilul pe un maldăr de gunoi și a murit. Abia după plecarea arabilor, călugării au descoperit nou-născutul. L-au dus la Sfântul Teodosie, care l-a numit Coprie (gr. κόπρος - „gunoi”) și l-a hrănit cu laptele unei capre.
Ajuns la vârsta potrivită, Coprie a fost rânduit în ordinul îngeresc. Teodosie îl iubea în mod deosebit datorită inocenței și simplității sale, care l-au ajutat să păstreze intact chipul lui Dumnezeu din el și să progreseze zilnic spre asemănarea cu Creatorul său. Ca semn al harului divin, Dumnezeu i-a dat darul de a recăpăta stăpânirea pe care Adam o avea asupra animalelor în Rai. Astfel, într-o zi, găsind un urs care mânca salatele din grădină, Coprie l-a prins de ureche, l-a alungat din grădină și l-a amenințat că îl va pedepsi prin rugăciunea Sfântului Teodosie dacă va reveni. Altă dată, când a urcat pe munte cu măgarul mănăstirii pentru a aduce lemne, un urs a atacat și a rănit măgarul. Sfântul a prins ursul, l-a încărcat cu lemne și i-a spus: „Nu te voi lăsa să pleci și vei face munca măgarului pe care l-ai rănit, până când se va vindeca.”
Într-o altă ocazie, fiind la bucătărie, a văzut cum oala dădea în clocot și legumele se revărsau pe jos. Neavând o lingură la îndemână, și-a băgat mâinile goale în apa fierbinte și le-a scos fără nicio arsură. Sfântul Coprie s-a remarcat astfel în mănăstire, împodobit cu toate virtuțile și dedicat rugăciunii neîncetate, până la vârsta de nouăzeci de ani. Cu puțin timp înainte de moartea sa, Sfântul Teodosie i-a apărut pentru a-l invita să i se alăture în lăcașurile bucuriei și odihnei veșnice.
