Anastasia Romana

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Sf. Anastasia Romana
Sf. Anastasia Romana
Date personale
Naștere secolul III
Mutare la Domnul (†) secolul III
Localizare Roma
Naționalitate romană
Date cult
Tip muceniță
Data canonizării dată necunoscută
Prăznuire la data de 29 octombrie
Recunoaștere pan-ortodoxă
Biserici patronate

Mucenița Anastasia Romana[1] s-a născut în Roma din părinți înstăriți și a rămas orfană la vârsta de trei ani. Ca orfană, a fost luată în grijă de o mănăstire de femei de lângă Roma, unde era stareță o femeie cu numele Sofia, o bună călugăriță. Ea a crescut-o pe Anastasia în credință ferventă, frică de Dumnezeu și supunere. După șaptesprezece ani, Anastasia era cunoscută în întreaga vecinătate, creștinilor ca o mare ascetă și păgânilor pentru deosebita ei frumusețe.

Persecuțiile împotriva creștinilor ale lui Decius (249-251) au început cam în aceeași perioadă. Administratorul păgân al orașului, Probus, auzise de ea și a trimis soldații să o aducă pe Anastasia la el. Stareța a povățuit-o pe Anastasia timp de două ore cum să-și păstreze credința, cum să reziste ispitelor amăgitoare și cum să îndure tortura. Anastasia i-a spus: „Inima mea e gata să sufere pentru Hristos; sufletul meu este pregătit să moară pentru iubitul meu Iisus”. Binecuvântată de către stareță să sufere pentru Hristos, tânăra Anastasia a ieșit să întâlnească soldații înarmați.

Adusă în fața guvernatorului Probus, Anastasia și-a declarat deschis credința în Hristos Domnul. Văzând tinerețea și frumusețea ei, Probus a încercat mai întâi să o lingușească și să o facă să îl renege pe Hristos și să o descurajeze și să renunțe la credință: „de ce să-ți irosești tinerețea, privată de plăceri? Ce poți câștiga prin îndurarea torturilor și moartea pentru Cel Crucificat? Roagă-te zeilor noștri, mărită-te cu un soț chipeș și trăiește în glorie și onoare”.

Sfânta fecioară i-a replicat cu tărie: „soțul meu, bogățiile mele, viața mea și fericirea mea sunt Domnul Iisus Hristos iar tu nu vei putea să mă faci să-L părăsesc prin minciunile tale! Sunt gata să mor pentru Domnul meu, nu doar o dată - oh, de-ar fi numai posibil! – ci de o mie de ori”.

Atunci, Probus a condamnat-o pe Anastasia la torturi cumplite. Sfânta muceniță le-a îndurat cu curaj, slăvind și rugându-se Domnului. Când i-au sfâșiat hainele, pentru a o umili, ea le-a strigat judecătorilor: „biciuiți-mă și tăiați-mă și loviți-mă; trupul meu gol va fi ascuns de răni iar rușinea mea va fi acoperită cu sângele meu!” Ea a fost biciuită și lovită și tăiată. De două ori i s-a făcut sete foarte tare și a cerut apă, iar un creștin, Chiril, i-a dat să bea, el fiind binecuvântat de Anastasia și decapitat de păgâni.

Apoi i-au fost tăiați sânii și limba, iar un înger al Domnului a venit și a încurajat-o. Poporul, văzând tratamentul inuman și dezgustător al sfintei, s-a indignat, iar guvernatorul a fost obligat să înceteze tortura. La sfârșit a fost decapitată cu sabia, în afara orașului. Trupul sfintei a fost aruncat în afara orașului să fie mâncat de fiare sălbatice, dar Domnul nu a permis ca sfintele ei moaște să fie dezonorate. La ordinul unui înger sfânt, stareța Sofia a plecat să caute trupul mutilat al Sfintei Anastasia și, cu ajutorul a doi creștini, a înmormântat trupul.

În acest fel, Sf. Anastasia a primit cununa muceniciei. Prăznuirea ei se face în 29 octombrie.[2]

Imnuri

Tropar - Glasul 4

Mielușeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: "pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc. și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău, și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție." Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Condac - Glasul 3

Curățată cu apele fecioriei, cinstită Anastasia, ai fost încoronată prin sângele muceniciei. Dăruiești vindecare și mântuire celor în nevoie, și care te cheamă din toată inima, pentru că Hristos ți-a dat tărie, dăruindu-ți harul mereu-curgător!

Note

  1. Cercetările hagiografice sugerează că sunt cel puțin patru sfinte numite Anastasia: două dintre ele primind moarte mucenicească în Roma în anii 250, una a primit moarte mucenicească în Sirmium din Pannonia (Serbia zilelor noastre) la sfârșitul secolului al III-lea sau începutul secolului al IV-lea, iar alta a fost o femeie patriciană în vremea lui Iustinian. Viețile și suprapunerile celor trei (sau poate două) mucenițe Anastasia au fost studiate în detaliu (de către Hippolyte Delahaye, Paul Devos și François Halkin); istoricul lor este suprapus...; cele trei mucenice, așa cum sunt ele identificate de obicei, sunt:
    1. 12 octombrie: Anastasia Romana, muceniță fecioară în timpul lui Dioclețian și Valerian.
    2. 28/29 octombrie (de asemenea 12 octombrie, 25 decembrie): Anastasia "Fecioara", muceniță în vremea lui Dioclețian.
    3. 22 decembrie: Anastasia din Sirmium, "Anastasia Vindecătoarea" sau Pharmakolytria, "Izbăvitoarea de Otravă", văduvă și mucenică din Sirmium/Sirmio și cei împreună cu ea.
    (Jane Baun. Povești dintr-un alt Bizanț: Călătorii cerești și comunități locale în apocrifele grecești medievale, Cambridge University Press, 2007, p. 117.)
  2. Prăznuirea din 12 octombrie – Mucenica-fecioară Anastasia Romana – se referă, probabil, la aceeași sfântă.


Surse

A se vedea și