Agheasmă mică

De la OrthodoxWiki
(Redirecționat de la Agheasma mică)
Salt la: navigare, căutare
 S-a propus ca articolele „Agheasmă mică” și „Sfeștanie
să fie unite într-unul singur.



Agheasma mică sau Sfeștania este apă sfințită după ritualul Bisericii Ortodoxe.

Apa este elementul cel mai însemnat pentru toate creaturile. Creștinii, în general, și bolnavii, în special, trebuie să consume apă sfințită. În felul acesta se vor împărtăși de energiile necreate ale Duhului Sfânt ce există în compunerea ei.

Sfințirea apei înseamnă aducerea ei la starea inițială, așa cum o crease Dumnezeu la început, când era apa vie, sfântă și nealterabilă. Dar, după căderea omului în păcat, a început alterarea și pierderea calității de apă vie.

Preotul nu face altceva decât să-i redea apei actuale, ale cărei molecule se mișcă dezordonat (mișcarea Browniana), nealterabilitatea - stare în care mișcarea moleculelor este ordonată și ritmică. În acest sens, putem afirma din nou cu toată convingerea că sfințiții liturghisitori ai Bisericii noastre ortodoxe, prin Sfintele Taine și Ierurgiile pe care le săvârșesc, sfințesc materia prin harul Duhului Sfânt.

Sfințirea apei

Sfințirea apei, în Biserica ortodoxă, se realizează în patru feluri:

1. Primul fel de sfințire a apei este chiar la naștere.

Copilul, știm că se naște cu păcatul strămoșesc, deci, este necurat. De aceea, Biserica a rânduit ca moașa copilului să vină la biserică cu un vas cu apă, pe care o va sfinți preotul. Cu această apă se spală pruncul în albie, se stropește și se dă să înghită puțin. Se procedează astfel pentru a nu trăi pruncul fără să se împărtășească de harul lui Dumnezeu, prin această apă sfințită, până la botezul lui, când se împărtășește pe deplin cu Hristos.

2. O a doua sfințire a apei se face la săvârșirea Tainei Sfântului Botez. Deci, când se botează pruncul, se sfințește mai întâi apa din cristelniță și după aceea se botează pruncul în apă sfințită.

3. Cea de-a treia sfințire a apei este Agheasma Mică sau Sfeștania. Aceasta se face ori de câte ori este nevoie. De obicei în fiecare lună. Cu această apă se stropește casa, lucrurile din casă, gospodăria, animalele, oamenii bolnavi, ogoarele, mașinile și, în general, toate dependințele omenești, fără deosebire. Apa care rămâne de la sfințire, se pune într-un vas la un loc curat și se ia în fiecare dimineață pe nemâncate după anafură, când suntem curați trupește și sufletește și ne-am împlinit rugăciunile dimineții. Copiilor le este recomandată în fiecare dimineață.
Bolnavii mai pot fi stropiți și cu Agheasma Mică de la Izvorul Tămăduirii, sărbătoare ce este așezată în calendar după Sfintele Paști, în Vinerea din Săptămâna Luminată.

4. A patra sfințire a apei se numește Agheasma Mare și se sfințește o singură dată pe an, la Bobotează (Epifania sau Teofania), 6 ianuarie. Se consumă de la 6 ianuarie până la 14 ianuarie, dimineața pe nemâncate. După aceea, în tot cursul anului această Agheasmă Mare se păstrează într-o sticlă la loc curat și nu se consumă decât atunci când omul postește și nu mănâncă nimic toată ziua, până la 4-5 după-amiază și este spovedit, după care se ia anafură.

Fiecare creștin trebuie să aibă în casa sa, în sticle curate, la un loc curat, cele două feluri de apă sfințită: Agheasma Mare și Agheasma Mica. De asemenea, trebuie să mai aibă anafură (pâine sfințită) și ulei sfințit de la Sfântul Maslu. Astfel, dimineața, după ce ne sculăm, ne spălăm, ne îmbrăcăm, ne închinăm și spunem rugăciunile dimineții, luăm o bucățică de anafură, înghițim de trei ori Agheasma Mica și ne ungem pe frunte în semnul Sfintei Cruci cu untdelemn sfințit la Sfântul Maslu.

Tot legat de modul de folosire al apei sfințite:

  • oricine poate consuma apă sfințită cu condiția să nu mănânce și să nu bea nimic după orele 24, adică miezul nopții, pentru ca ziua următoare să o începem cu harul lui Dumnezeu, ce se află în această apă sfințită;
  • pentru cei căsătoriți, condiția principală pe care trebuie să o îndeplinească pentru a consuma apa sfințită este „curățenia trupească”;
  • elevii și studenții pot să bea dimineața, înainte de masă, să se stropească pe frunte și pe hainele de pe ei, pentru a le lumina Dumnezeu mintea, pentru a le dărui înțelegere și pricepere;
  • se poate stropi prin casă atunci când se crede de cuviință (suspect de farmece, descântece, vrăjitorii sau alte lucrări diavolești);
  • celor bolnavi, apa sfințită le este de mare trebuință: să o bea pe nemâncate, să-și stropească hainele de pe ei și rănile sau locurile dureroase;
  • grajdul animalelor se poate stropi în fiecare lună cu apă sfințită dar mai ales când apar diferite boli la animale sau păsări;
  • este indicat ca grădinile și țarinile să se stropească cu apă sfințită atât la semănat și recoltat, cât și la apariția dăunătorilor sau altor boli;
  • mașinile și orice utilaj cu care lucrăm, de asemenea sa se stropească cu apă sfințită împotriva accidentelor;
  • femeile pot folosi apa sfințită numai în perioada de curățenie.

Prin împărtășirea în fiecare zi cu aceste elemente sfințite, cu credință, cu rugăciune și cu post, se dobândește sănătate trupească și sufletească, se întărește credința, se sfințește tot ce ține de casele oamenilor și se alungă diavolii, teama, frica de moarte, visele rele și orice primejdie. Acea zi este binecuvântată de Dumnezeu.

Ce este Sfeștania? Care sunt cele necesare pentru aceasta?

Sfeștania este slujba de sfințire a apei care se poate face atât în biserică sau în alte locuri, cât și în casele noastre.

Pentru aceasta avem nevoie de: un vas cu apă curată, un mănunchi de busuioc sau altă plantă cu care preotul să stropească prin casă, 3 lumânări așezate într-un vas, tămâier cu jar sau cărbune special, tămâie, un pomelnic cu cei ai casei, un prosop cu care să se șteargă pe mâini preotul. Nu puneți busuiocul în vasul cu apă pentru că se face ceai de busuioc, nu agheasmă. Cu agheasma rămasă mai stropiți prin casă (și prin curte dacă aveți) și gustați din ea dimineața pe nemâncate, după ce luați anafură și dacă noaptea nu v-ați împreunat cu soțul (soția). Nu este necesară făină sau mălai la acestă slujbă.

Învățături corecte și învățături greșite despre aghiazmă

— Cine și în ce condiții poate înmulți Agheasma Mare și Mica?

Agheasma Mare nu trebuie să o înmulțească nimeni decât preotul. Agheasma Mica nu se poate înmulți.

— Cum și când se folosește agheasma de la Izvorul Tămăduirii?

Agheasma de la Izvorul Tămăduirii, de la sfințirea caselor sau a fântânilor, a troițelor și oricând se mai face peste an, se știe că aceasta este agheasma mică și se poate lua după anaforă.

— Ce se face cu agheasma care a prins miros?

Agheasma care are miros din pricină că a fost pusă într-un vas necorespunzător sau a avut bucățele de busuioc în ea se toarnă într-un loc curat, sau la rădăcina unui pom.

— Să punem usturoi sau busuioc lângă agheasmă ca să nu se strice?

Mântuitorul Iisus Hristos întreba: „Dacă sarea se va strica, cu ce se va mai săra?” (Matei 5;13). Sarea nu se va strica niciodată pentru că așa a fost făcută de Dumnezeu. La fel și agheasma, fiind sfințită de Dumnezeu, nu se va mai strica în condiții normale. De aceea nu e nevoie să se pună lângă ea usturoi sau busuioc, sau alte plante (scaieți, flori etc.).

— Dacă strângem agheasma mare mai mulți ani la rând, agheasma devine foarte puternică?

Sfânta Agheasmă este una și aceeași în fiecare an și la orice Sfântă Biserică.

— Este păcat să fie făcută sfeștania casei seara. Trebuie făcută până în orele 12?

Un creștin fierbinte în credință face trei curățenii în fiecare din cele patru posturi mari ale anului:
a) Curățenie de praf, mizerie în toată casa;
b) Curățenie de duhuri rele cuibărite în casă, prin sfeștanie;
c) Curățenie în suflet prin mărturisirea păcatelor pe care le-a mai făcut de la ultima spovedanie încoace.
Sfeștania casei trebuie făcută de patru ori sau cel puțin o data pe an. Sfeștania casei este o slujbă prin care se cere lui Dumnezeu să fie alungate puterile potrivnice și să vină binecuvântarea Sa peste casa aceea prin rugăciunile făcute de preot. Ori o rugăciune se poate face oricând, dimineața, la prânz, seara sau noaptea.

— În caz de necesitate (rău, frică, gânduri necurate, tulburare, supărare), în timpul zilei, ce se poate lua?

Dacă persoana nu a mâncat, poate lua anafură, agheasmă mică, iar dacă a mâncat să se ungă cu ulei de la Sfântul Maslu sau agheasmă pe frunte, să se afume cu tarnoseală (tarnoseala este o bucățică de pânză îmbibată în ceară topită, luată de la sfințirea unei biserici), sa aprindă tămâie.

— Dacă vreun animal de pe lângă casă se îmbolnăvește, îl putem unge cu sfințenii, și cu ce anume?

Creștinii pot stropi cu agheasmă vitele sau grajdurilor vitelor, cât și în casele în care locuiesc.

— Ce se face cu Agheasma de la Sfeștanie?

Întâi trebuie să o strecurăm foarte bine dacă are în ea resturi de busuioc, deoarece chiar și o sămânță sau o frunzuliță de busuioc poate altera un litru-doi de agheasmă. Dacă nu o vom strecura, ci o vom păstra așa, i se va schimba gustul și se va face amară, nemaiputându-se bea. La fel se va întâmpla și cu agheasma care va semăna cu ceaiul de busuioc atât la culoare, cât și la gust. Această agheasmă se poate păstra doar câteva zile deoarece se va face amară.

Așa cum la Sfânta Împărtășanie nu se poate pune decât făină curată, vin curat, apă curată (iar preotul care pune alte materii sau pune apă prea multă, folosește făină stricată sau murdară, ori vin rău la gust, săvârșește păcat de moarte), tot așa nici în agheasmă nu trebuie să existe alte substanțe. Agheasma se face din APĂ CURATĂ și nimic altceva, într-un vas curat. Orice altă substanță care schimbă firea apei o poate face pe aceasta să se schimbe la gust sau chiar să se strice.

Dacă tradiția Bisericii ar fi învățat să se facă agheasmă din ceai de busuioc de exemplu, așa cum deseori se întâmplă din neglijența sau neștiința preotului, atunci ar fi fost ceva anormal ca să se strice agheasma făcută din ceai de busuioc. Dar dacă tradiția Bisericii ne învață să folosim apă și precizează să fie curată, să facem așa și atunci niciodată agheasma nu se va strica.

Dacă vom căuta explicația științifică a faptului că agheasma nu se strică, desigur că nu vom găsi această explicație. Foarte rar au fost cazuri în care agheasma s-a stricat întocmai ca orice apă. Motivele sunt diverse: preotul nu a săvârșit toată slujba de sfințire a apei, vasul în care s-a sfințit apa nu a fost curat, sticla în care s-a turnat agheasma după sfințire nu a fost curată, și cel mai des întâlnit motiv, agheasma a fost turnată în sticlă cu tot cu resturile de busuioc.

Timp de 7 zile după Sfeștanie, trebuie să stropim casa și curtea cu agheasmă. Este bine să și gustăm în fiecare dimineață din agheasmă, dar luăm întâi anaforă și apoi bem agheasmă deoarece este Agheasmă Mică. Putem gusta din agheasmă și putem stropi casa nu numai 7 zile după Sfeștanie, ci chiar și după cele 7 zile.

— Când se bea Agheasma Mare?

Agheasma Mare se bea de la Bobotează până în ziua în care este scris pe calendar „Odovania praznicului Botezului Domnului”, adică data de 14 ianuarie. În restul anului nu se bea Agheasma Mare decât doar dacă, atunci când ne-am spovedit, nu am primit dezlegare la Sfânta Împărtășanie. Însă chiar și atunci Agheasma Mare ne-o dă preotul.

De menționat că la stropit putem folosi Agheasma Mare în tot timpul anului.