Cezareea

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Țara Sfântă și Iudaismul
în timpul Mântuitorului
Curente religioase și partide politice
SaducheiiFariseii
EsenieniiZeloțiiIrodienii
Instituții
Sanhedrinul - Marele Preot
Templul din Ierusalim
Legea lui Moise
Oameni
Irod cel MareArhelauIrod Antipa
Irod Agripa al II-lea
Pilat din Pont
AnnaCaiafa
Iosif din ArimateeaFariseul Nicodim
Femeile mironosițe
Fotini samarineanca
Mariamna - Irodiada
Locuri
Ierusalim
BetleemNazaret
GalileeaMuntele TaborMarea Galileei
BetaniaGhetsimaniMuntele Măslinilor
Golgota
SamariaIerihon
Cezareea
Editați această casetă

Cezareea (în latină: Caesarea, ebraică: קֵיסָרְיָה‎, greacă: Καισάρεια, arabă: قيسارية‎) a fost un oraș din Antichitate, port la Marea Mediterană, pe coasta răsăriteană a acesteia. Mai este cunoscut și sub numele de Cezareea Maritima sau Cezareea Palestinei. Amplasamentul vechii cetăți se afla între actualele orașe Tel Aviv și Haifa din Israel. Cezareea a fost un important centru al creștinătății în primul mileniu al erei creștine.

Începuturile

O primă așezare ridicată pe locul viitoarei Cezareea a fost orașul antic grec numit Pyrgos Stratonos.

Regele Iudeei, Irod cel Mare (37 î.Hr.–4 d. Hr.) i-a schimbat numele în Cezareea în cinstea împăratului roman Octavian Augustus Caesar. Pe locul vechiului Pyrgos Stratonos, Irod a construit un oraș măreț, cu temple, palate, un teatru, un amfiteatru și un port cunoscut sub numele de Caesarea Maritima (gr. παράλιος Καισάρεια).

Orașul a devenit capitala Iudeei în anul 6 d.Hr. și reședința procuratorilor romani ai provinciei.

În anul 69 d.Hr., împărații romani Vespasian și Titus au transformat orașul în colonie romană, cu titulatura de Colonia Prima Flavia Augusta Caesarea.

În anul 70 d.Hr., după înfrângerea primei revolte a evreilor împotriva romanilor, mii de evrei au fost aduși la Cezareea și omorâți în spectacolele cu gladiatori în cinstea victoriei împăratului Titus[1].

După înfrângerea celei de-a doua revolte a evreilor din 132, care a condus la distrugerea completă a Ierusalimului și împrăștierea evreilor în exil, începând cu anul 133, Cezareea a luat numele de Caesarea Palæstina (i.e. Cezareea Palestinei) și a devenit principalul centru al creștinismului timpuriu în provincia romană Palestina.

Perioada creștină

La începuturile erei creștine, Cezareea a devenit centrul politic al administrației romane în ceea ce avea să poarte numele de Țara Sfântă. Orașul era capitala civilă și militară a Provinciei Iudeea și reședința oficială a procuratorilor, guvernatorilor și prefecților romani, inclusiv Pilat din Pont și Antonius Felix.

În situl arheologic al Cezareea Palestinei s-a descoperit în 1961 o inscripție în piatră care îl menționează pe prefectul roman Pilat, singura mărturie arheologică despre acest personaj menționat în Evanghelii[2]. Istoricii cred, de altfel, că Cezareea era reședința principală a lui Pilat, care mergea la Ierusalim doar când era necesar[3].

Orașul a fost un centru urban important pentru creștinismul primar. În Noul Testament, orașul este amintit în Faptele Apostolilor, în relatarea activității Sfinților Apostoli Petru, Filip și Pavel. În Cezareea, Sf. Ap. Petru l-a botezat pe sutașul (centurionul) Corneliu. Pavel a fost întemnițat la Cezareea înainte de a fi trimis la Roma pentru a fi judecat. Potrivit istoricului evreu din sec. I, Iosif Flavius, răscoala evreilor împotriva romanilor, care a culminat cu distrugerea Ierusalimului și a Templului a fost declanșată de un incident care s-a petrecut în Cezareea în anul 66. După distrugerea Ierusalimului, Cezareea a devenit principalul oraș din Palestina.

Abia spre sfârșitul sec. al II-lea există date despre prezența unui episcop de Cezareea Palestinei, numit Zaheu Vameșul, și tot atunci orașul a început să capete o importanță crescândă în lumea creștină. La Cezareea a avut loc în jurul anului 196 un sinod cu privire la reglementarea celebrării Paștilor. Cezareea a devenit reședința metropolitană a provinciei Palestina Prima, în jurisdicția Patriarhiei Antiohiei. Printre episcopii Cezareei care au ajuns personalități cunoscute s-a numărat și istoricul creștin Eusebiu.

În anul 231, scriitorul creștin Origen a ajuns la Cezareea, refugiindu-se din Alexandria, de unde fusese alungat de episcopul Dimitrie al Alexandriei pentru hirotonirea lui neautorizată ca preot. Origen și-a stabilit reședința la Cezareea. Aici el a întemeiat o școală de teologie împreună cu preotul cărturar Pamfil din Cezareea, despre care se spunea că ar fi avut peste 30.000 de manuscrise în biblioteca sa bisericească. În timpul persecuțiilor, colecția a avut de suferit, dar a fost ulterior restabilită de episcopii de Cezareea.

Existența acestei biblioteci a favorizat dezvoltarea în Cezareea a unei producții literare proprii. Eusebiu, episcop de Cezareea și creatorul genului istoriei bisericești este reputat pentru lucrările sale, între care se numără Istoria bisericească și o altă lucrare numită Onomasticon (un studiu istorico-Geografic al Pământului Sfânt).

În secolul al VI-lea, pe ruinele unui fost templu roman, pe podiumul acestuia a fost construită o mare biserică-martyrion închinată Sf. Mucenic Procopie, o clădire octogonală de cca 125 de picioare (cca. 38m) așezată pe o platformă pătrată de 150 de picioare (cca. 45.7 m).

Declinul

În anul 639, Cezareea a fost cucerită de arabi, moment după care populația orașului a intrat în declin. În secolul al XII-lea au urmat cruciadele și aproape două secole de războaie. În anul 1101, Baudouin I, conducătorul cruciaților franci a cucerit orașul de la arabi, acesta devenind reședința unui arhiepiscop latin de Cezareea. Cruciații au construit atunci o catedrală care să servească drept biserică de reședință pentru acesta. Potrivit legendelor cruciate, Cezareea ar fi fost locul în care aceștia ar fi găsit Sfântul Graal. Spre sfârșitul sec. al XII-lea, Cezareea a fost recucerită temporar de sultanul Egiptului, Saladin, dar recapturată de Regele Angliei, Richard Inimă de Leu patru ani mai târziu.

Ludovic al IX-lea, Regele Franței a reconstruit fortificațiile Cezareei în anul 1251. Orașul a fost însă atacat și cucerit în 1265 de sultanul mameluc Baibars, care a distrus complet fortificațiile orașului pentru a-i împiedica pe cruciați să se mai folosească de ele. Ulterior, Cezareea și-a pierdut importanța și a dispărut în istorie.

Alte orașe antice cu numele Cezareea

Cezareea Palestinei nu trebuie să fie confundată cu alte orașe din lumea romană antică și creștină cu același nume.

Numele de Cezareea semnifică „orașul lui Cezar”. Deoarece cei mai mulți dintre împărații romani au adoptat titlul de „Cezar” (Caesar), după Caius Iulius Cezar, numele de Cezareea a ajuns să fie atribuit mai multor orașe din diferite provincii ale Imperiului Roman. Unele dintre aceste orașe poartă denumiri diferite în prezent (unele aveau denumiri alternative încă din perioada romană). Mai multe dintre aceste orașe sunt repere importante în istoria creștinismului.

Astfel, în afară de Cezareea Palestinei, în Noul Testament este, de asemenea, menționată Cezareea lui Filip, Caesarea Paneas (Matei 16, 13 = Marcu 8, 27). Orașul era situat la poalele muntelui Hermon, la izvoarele Iordanului. Cetatea a fost reconstruită în anii 2-1 î.Hr. de Irod Filip al II-lea (tetrarh, fiul lui Irod cel Mare cu Cleopatra, soț al Salomeei) pe vestigiile templului Paneion, închinat zeului Pan.

Cezareea Capadociei, în Asia Mică, locul de naștere a Sf. Vasile cel Mare, a fost, timp de secole, centrul unei vieți creștine înfloritoare.

Cezareea Antiohiei, în Pisidia (zisă și Antiohia Pisidiei), a fost un important centru creștin și scena de mai multe sinoade ale Bisericii, până în secolul al VIII-lea, când a fost distrus de raidurile arabilor.

Acestea, precum și alte orașe cu numele de Cezareea, au fost de asemenea locul martiriului mai multor sfinți.

Surse

Legături externe

Note

  1. Kasher, Aryeh (1990) Jews and Hellenistic Cities in Eretz-Israel: Relations of the Jews in Eretz-Israel with the Hellenistic Cities During the Second Temple Period (332 BCE-70CE) Mohr Siebeck, ISBN 3-16-145241-0, p 311
  2. Archaeology and the Galilean Jesus: a re-examination of the evidence by Jonathan L. Reed 2002 ISBN 1-56338-394-2 page 18 ; Studying the historical Jesus: evaluations of the state of current research by Bruce Chilton, Craig A. Evans 1998 ISBN 90-04-11142-5 page 465
  3. Historical Dictionary of Jesus by Daniel J. Harrington 2010 ISBN 0-8108-7667-1 page 32