Biserica Ortodoxă a Ierusalimului

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Biserica Ortodoxă a Ierusalimului
Întemeietor(i) Sfinţii Apostoli
Autocefalie/Autonomie declarată Prin tradiţie
Autocefalie/Autonomie recunoscută 692, de către Sinodul Quinisext
Primatul actual Preafericitul Teofil al III-lea
Sediu Ierusalim, Israel
Teritoriu principal Israel, Palestina, Iordania, Arabia Saudită, Țările din Golf (cu excepția Kuweitului)
Posesiuni în afară S.U.A, America de Sud
Limbă liturgică greacă, engleză, arabă
Tradiție muzicală Cântarea bizantină
Calendar Iulian
Populație estimată 130.000
Site oficial Biserica Ierusalimului

Biserica Ortodoxă a Ierusalimului este considerată Biserica-mamă a întregii creștinătăți, fiindcă la Ierusalim a avut loc Pogorârea Duhului Sfânt peste ucenicii și apostolii adunați în foișorul cel de sus, în ziua de Cincizecime după Înălțarea la Cer a Domnului Iisus Hristos, când Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei, în chip de limbi de foc. Acesta este unul din momentele cheie a întemeierii Bisericii. De aici ucenicii au început a predica Evanghelia, după cuvintele Domnului: "Ci veți lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, și Îmi veți fi Mie martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginea pământului." (Faptele Apostolilor 1, 8).

Pe măsură ce creștinismul s-a răspândit în tot Imperiul Roman, și persecuțiile împotriva creștinilor de origine iudaică s-au înmulțit, creștinii din Ierusalim au trebuit să se exileze, iar Biserica din Ierusalim a început a-și pierde influența concretă în lumea creștină. Secolele IV-VI au marcat ascensiunea Bisericii din Constantinopol (Noua Romă - capitala Imperiului) alături de cea a „vechii” Rome. Când Pentarhia bisericească s-a format, Biserica din Ierusalim, în calitate de „Patriarhie apostolică” a fost una din cele cinci Patriarhii ale Imperiului creștin, alături de Roma, Constantinopol, Alexandria și Antiohia.

Biserica Ierusalimului păstrează până în ziua de astăzi în custodie multe dintre locurile sfinte din Ierusalim și din împrejurimi, uneori împreună cu romano-catolicii, copții sau cu armenii. Este vorba mai ales de Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim și Biserica Nașterii Domnului din Vithleem (Betleem).

În ultima vreme, au apărut critici la adresa autorităților bisericești din partea credincioșilor palestinieni, care acuză ierarhia (în majoritate de origine greacă și elenofonă) de irosirea banilor Bisericii și pentru faptul că membrii vorbitori de limba arabă ai Bisericii sunt tratați ca niște credincioși de rangul doi.

După depunerea din treaptă a Patriarhului Irineu I în contextul unui scandal privind o vânzare de pământuri către evrei, Sfântul Sinod al Bisericii a ales ca locum tenens al scaunului Ierusalimului pe IPS Cornelie al Petrei. Pe 22 august 2005, Sfântul Sinod l-a ales în unanimitate ca Patriarh al Bisericii Ierusalimului pe fostul Arhiepiscop de Tabor, acum Preafericitul Teofil al III-lea ca al 141-lea Patriarh al Ierusalimului.

A se vedea și

Legături externe


Biserici Ortodoxe autocefale și autonome
Biserici autocefale
Cele patru Patriarhate vechi: Constantinopol | Alexandria | Antiohia | Ierusalim
Rusia | Serbia | România | Bulgaria | Georgia | Cipru | Grecia | Polonia | Albania | Cehia și Slovacia | OCA*
Biserici autonome
Sinai | Finlanda | Estonia* | Japonia* | China* | Ucraina*
Bisericile autocefale sau autonome desemnate cu un * nu sunt universal recunoscute în cadrul comuniunii ortodoxe.