Biserica Ortodoxă a Ciprului

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Biserica Ortodoxă a Ciprului
Întemeietor(i) Sf. Apostol Varnava, Sf. Apostol Marcu
Autocefalie/Autonomie declarată 431 (la Sinodul de la Efes)
Autocefalie/Autonomie recunoscută 471 (de împăratul Zenon)
Primatul actual Hrisostom II
Sediu Nicosia, Cipru
Teritoriu principal Cipru
Posesiuni în afară Cipru
Limbă liturgică greacă
Tradiție muzicală cântarea bizantină
Calendar Calendarul Iulian (îndreptat)
Populație estimată 500,000
Site oficial Biserica din Cipru

Biserica din Cipru este una din bisericile autocefale ale comuniunii creştine ortodoxe a cărei teritoriu este format din insula Cipru din Marea Mediterană. Biserica este condusă de Arhiepiscopul Noii Justiniane şi Ciprului. Deşi de-a lungul secolelor insula a fost ocupată de diferite naţii, biserica şi-a păstrat independenţa. Actualul întâistătător este Arhiepiscopul Hrisostom II al Noii Justiniane şi Ciprului.

Istoric

Soborul Sfinţilor ciprioţi
Creştinismul a fost adus în Cipru de către Apostolul Barnaba în sec. I. Apostolul Marcu este considerat a fi primul Episcop al Ciprului. Autocefalia Bisericii din Cipru a fost stabilit în anul 431 la Sinodul din Efes, ignorând dorinţa Patriarhului Antiohiei de atunci. Acest statut a fost confirmat de împăratul roman Zenon în anul 478; acesta a permis Arhiepiscopului "trei privilegii, şi anume: să se semneze cu numele în chinovar (roșu aprins), să poarte purpuriu în loc de negru sub veşmintele preoţeşti şi să folosească un sceptru imperial în locul cârjei de episcop" (toate acestea erau privilegii rezervate în acea vreme împăratului).

Invazia arabă din timpul sec. al VII-lea l-a obligat pe arhiepiscop să părăsească insula şi să plece în Hellespont (strâmtoarea Dardanele), unde, sub protecţia Împăratului Iustinian al II-lea, a întemeiat un nou oraş, numit Noua Justiniana, în cinstea împăratului. În anul 698, după ce arabii au fost alungați din Cipru, Arhiepiscopul s-a reîntors în insulă, păstrându-şi însă numele de Arhiepiscop al Noii Justiniane şi Întregului Cipru. Dar cruciadele din 1191 și până în 1571 au făcut ca ierarhia ortodoxă să devină subordonată ocupanţilor francezi romano-catolici şi veneţienilor. Aceşti regi au impus reducerea numărului de episcopi ortodocşi de la 14 la 4. Mai mult, episcopii romano-catolici se străduiau să obţină concesii cu privire la diferenţele de doctrină şi practică dintre cele două Biserici.

Între anii 1571 şi 1832, ocupaţia otomană a readus ortodocşilor privilegiile pe care le aveau, mediul fiind însă mult mai nesigur, deoarece vieţile şi proprietăţile lor erau permanent la dispoziţia otomanilor. Sub regulile de guvernare otomane populaţia creştină din Cipru (Rum millet) era considerată naţiune separată şi unica biserică creştină acceptată era cea ortodoxă. Ei îl considerau pe arhiepiscop conducătorul politic al acestei naţiuni, fiind responsabil şi cu colectarea taxelor. Dar revoluţia din 1821 pentru independenţa Ciprului a dus la moartea Arhiepiscopului Ciprian şi a mai multor membri ai ierarhiei, clerului şi poporului ortodox cipriot.

În 1878, după preluarea controlului asupra Ciprului de către britanici, Biserica a dobândit mai multă libertate, inclusiv reintroducerea clopotelor în biserici. Totuşi, amestecul serios al britanicilor în activitatea bisericească a dus la o răscoală în octombrie 1931, în urma căreia aceştia au adăugat anumite restricţii la numirea arhiepiscopului. Ocupaţia britanică a durat până în 1960, când Ciprul şi-a recăpătat independenţa, prin alegerea Arhiepiscopului Macarie în fruntea statului Cipru precum şi la cârma Bisericii. Această combinaţie unică a funcţionat până la moartea arhiepiscopului, în anul 1977.

Ca urmare a unei lovituri de stat militare în anul 1974, Turcia a invadat şi ocupat o treime din insulă, formând un guvern independent, aproape toţi ortodocşii mutându-se în partea greacă a insulei. De atunci, în părţile insulei ocupate de turci, proprietăţile ortodoxe, în număr de 514 biserici, capele şi mănăstiri au fost mult păgubite.

Organizare

Reşedinţa arhiepiscopală este în oraşul Nicosia.

Sfântul Sinod este organismul care are autoritatea bisericească supremă în Biserica autocefală a Ciprului. Există cinci eparhii (dieceze) conduse de episcopi aleşi şi mitropoliţi. Acestea sunt: Paphos, Kitium, Kyrenia, Limassol şi Morphou.


Biserici Ortodoxe autocefale și autonome
Biserici autocefale
Cele patru Patriarhate vechi: Constantinopol | Alexandria | Antiohia | Ierusalim
Rusia | Serbia | România | Bulgaria | Georgia | Cipru | Grecia | Polonia | Albania | Cehia și Slovacia | OCA*
Biserici autonome
Sinai | Finlanda | Estonia* | Japonia* | China* | Ucraina*
Bisericile autocefale sau autonome desemnate cu un * nu sunt universal recunoscute în cadrul comuniunii ortodoxe.


Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi