Paternus al Tomisului
Paternus a fost episcop de Tomis în anii 498-520[1]. Este probabil primul mitropolit cunoscut al Tomisului[2], fiind primul și singurul episcop de Tomis cunoscut sub titlul de episcopus metropolitanus.
Episcopul Paternus este menționat în mai multe decumente conciliare de la începutul secolului al VI-lea. Actele sinoadelor ne fac cunoscut pe Paternus Tomitanae civitatis antistes (Mansi, Acta concil[3], VIII, 481) în legătură cu cearta dintre el și călugării sciți, la începutul secolului al VI-lea, din cauza disputelor monofizite și a formulei theopasite.
Același Paternus participă la un sinod la Constantinopol, în anul 519, și cu acest prilej el semnează actele sinodului, la loc de frunte, intitulându-se: Paternus misericordia Dei episcopus provinciae Scythiae metropolitanus[4], adică: „Paternus, prin mila lui Dumnezeu, episcop metropolitan al provinciei Scythia”.
Paternus este primul și singurul episcop de Tomis cunoscut sub titlul de „episcopus metropolitanus“. Această titulatură arată că, în timpul împăratului bizantin Anastasius (491-518), sub autoritatea episcopului Paternus din metropola tomitană se aflau alte episcopate mai noi, înființate în unele centre importante de pe teritoriul Dobrogei. Titlul episcopus metropalitanus, în contextul altor informații de epocă, justifică ipoteza profesorului Emilian Popescu[5] după care Paternus a fost primul mitropolit al Scythiei, având sub autoritatea sa 14 episcopate existente în cetățile mai importante de pe teritoriul Dobrogei: Axiopolis, Capidava, Carsium, Callatis, Constantiana, Histria, Tropaeum Traiani, Troesmis, Noviodunum, Aegysus, Salsovia, Halmyris, Zaldapa, Dionysopolis.
Numele lui Paternus este înscris pe un prețios disc de argint aurit (patena, taler, probabil vas de anafură)[6] ce face parte din marele tezaur descoperit în 1912 la Malaia Perescepina (Малая Перещепина, în actuala Ucraină, lângă Poltava), aflat azi la Muzeul Ermitaj din St. Petersburg[7].
Bibliografie
- Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9
- Emilian Popescu, "Contributions à la géographie historique de la peninsule balkanique aux Ve-VIIIe siècles de notre ère", în revista: Dacia, SN, vol. XIII, 1969, p. 403-415.
Note
- ↑ Cf. Ene Braniște, art.cit.
- ↑ Cf. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, ed. cit.
- ↑ i.e. colecția de acte sinodale ale creștinătății: Jean Mansi, Sacrorum conciliorum, nova et amplissima collectio, în 31 volume, in-folio, publicate la Florența și apoi la Veneția între 1759 și 1798.
- ↑ Mansi, op. cit., 492
- ↑ Em. Popescu, art. cit.
- ↑ „+ EX ANTIQVIS RENOVATUM EST PER PATERNUM REVERENTIS. EPIS. NOSTRUM. AMEN.” - Detalii despre „Discul lui Paternus” în articolul lui George V. Grigore „Discul lui Paternus, episcopul orașului Tomis, se află la Muzeul Ermitaj” din Ziarul Națiunea - https://ziarulnatiunea.ro/2016/11/27/discul-lui-paternus-episcopul-orasului-tomis-se-afla-la-muzeul-ermitaj/
- ↑ Dicționar de istorie veche a României, București, 1976.
Surse
- Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Prof. Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
- https://ziarulnatiunea.ro/2016/11/27/discul-lui-paternus-episcopul-orasului-tomis-se-afla-la-muzeul-ermitaj/
