Hebron

Hebronul este un oraș în Țara Canaanului, care va deveni mai târziu Palestina și apoi statul Israel; datează din mileniul II î.Hr. Aici s-a stabilit Avraam, la 3 km nord de Hebron, la „stejarul din Mamvri“ unde i s-au arătat trei îngeri (preînchipuind Sfânta Treime).

Locul e numit azi de arabi „Haram-Ramet el Khalil“ (ridicătură sfântă a prietenului lui Dumnezeu — adică a lui Avraam, sau locul împrejmuit al prietenului).

În urma săpăturilor arheologice s-au descoperit fântâna și altarul lui Avraam; pe acest loc s-a ridicat o biserică creștină. În peșterile din împrejurimi s-au descoperit schelete omenești, dovadă că la Mamvri a fost un mare cimitir.

În grota de la Macpela (ebr. mearat Hamhpella – peștera dublă) au fost îngropați Avraam, Isaac, Sarra, Iacov, Iosif (Facere 25, 8-9). Deasupra acestei grote se află azi unul din cele mai venerate „meceturi“ („cimitir“, în lb. turcă).

Regele David a fost uns rege la Hebron. El va domni aici șapte ani și jumătate.

În timpul robiei babiloniene, Hebronul cade sub stăpânirea edomiților. Va fi recucerit de Iuda Macabeul (I Macabei 5, 65).

Surse

• Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Prof. Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Ed. diecezană, Caransebeș, 2001.