George Racoveanu: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Scrieri)
(Scrieri)
Linia 14: Linia 14:
 
*''Autobiografia Stareţului Paisie'' (ediţia a V-a, în slavoneşte şi româneşte) scrisă de [[Platon Schimonahul]], 1836. Reeditare în limba română, cu litere latine şi în grai îndreptat de Gheorghe Racoveanu. Râmnicu Vâlcea, 1935
 
*''Autobiografia Stareţului Paisie'' (ediţia a V-a, în slavoneşte şi româneşte) scrisă de [[Platon Schimonahul]], 1836. Reeditare în limba română, cu litere latine şi în grai îndreptat de Gheorghe Racoveanu. Râmnicu Vâlcea, 1935
  
*''Gravura în lemn la Mânăstirea Neamţul'', Editura Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1940  
+
*''Gravura în lemn la Mânăstirea Neamţul'' (album cu 60 de planşe afară din text), Editura Fundaţia Regală pentru literatură şi artă, 1940
  
 
*''Omenia şi frumuseţea cea dintâi'' (cu o prefaţă de [[Mircea Eliade]]), Editura Cuvântul, Freising, 1964, Germania
 
*''Omenia şi frumuseţea cea dintâi'' (cu o prefaţă de [[Mircea Eliade]]), Editura Cuvântul, Freising, 1964, Germania

Versiunea de la data 25 decembrie 2006 23:56

George Racoveanu (10 februarie 1900, Crăgueşti, Mehedinţi - 1 mai 1967, Freising, Germania) a fost ziarist/publicist şi teolog ortodox în România şi în exil (Germania).

Viaţa

S-a născut

A murit la 1 mai 1967, Lunea Paştilor din acel an, şi a fost înmormântat la 4 mai în cimitirul din Waldfriedhof din Freising, Germania. Slujba a fost oficiată de preoţii ortodocşi Vasile Boldeanu (Paris, Franţa) şi Dumitru Emanoil Popa (Freiburg, Germania), în prezenţa multor personalităţi ale exilului românesc: monseniorul Octavian Bârlea (Biserica Greco-Catolică), Generalul I. Gheorghe, Dr. I. Emilian ş.a.

G. Racoveanu şi Mişcarea Legionară

Deşi a luat în multe rânduri apărarea Mişcării Legionare, George Racoveanu nu a fost legionar, ci doar simpatizant al Mişcării, în anumite limite, definite de el însuşi:

Întâmplarea face să nu fiu legionar. Când le-am luat legionarilor apărarea (în 1933) nu cunoşteam dintre ei pe altul, fără numai pe preotul Duminică Ionescu. Le-am luat apărarea fiindcă li se făcea nedreptate grea. Apoi am cunoscut oamenii. Şi, cu timpul, am înţeles fiinşa mişcării revoluţionare a lui Corneliu Codreanu: cea mai profundă revoluţie spirituală în viaţa poporului român, de la creştinarea lui încoace. (Vorbesc de revoluţia lui Corneliu Codreanu, de el creată, de el condusă şi controlată până în momentul în care acest control asupra ei a fost, prin "aparatul de Stat", curmat.)
Din articolul "La un sfert de veac...", în: Cuvântul în exil, Nr. 42/43, Noemvrie-Decemvrie 1965, pag. 4.

Scrieri

  • Autobiografia Stareţului Paisie (ediţia a V-a, în slavoneşte şi româneşte) scrisă de Platon Schimonahul, 1836. Reeditare în limba română, cu litere latine şi în grai îndreptat de Gheorghe Racoveanu. Râmnicu Vâlcea, 1935
  • Gravura în lemn la Mânăstirea Neamţul (album cu 60 de planşe afară din text), Editura Fundaţia Regală pentru literatură şi artă, 1940
  • Omenia şi frumuseţea cea dintâi (cu o prefaţă de Mircea Eliade), Editura Cuvântul, Freising, 1964, Germania
  • Despre fiinţa şi existenţa Mişcării Legionare a lui Corneliu Codreanu, Freising, 1965
  • Nae Ionescu - fapte şi cuvinte
  • Christentum und Moralische Aufrüstung, Editura Kurios, Freising
  • Însemnări pentru istoria patriei
  • Mişcarea Legionară şi Biserica, Editura Armatolii, Cetatea Eternă, 1973.