Gala Galaction
| La acest articol se lucrează chiar în acest moment!
Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului. |
Gala Galaction (pseudonimul literar al lui Grigore Pișculescu, n. 16 aprilie 1879, Didești, județul Teleorman – d. 8 martie 1961, București) a fost un preot, profesor universitar de teologie și scriitor român, traducător al Bibliei în limba română din ebraică și greacă (împreună cu Vasile Radu și Nicodim Munteanu), membru titular al Academiei Române.
Biografie
Grigore (sau Grigorie[1]) Pișculescu s-a născut în satul Didești din județul Teleorman, la 16 aprilie 1879. Tatăl său, Nicolae Pișculescu, de origine aromână, era arendaşul moşiei de la Dideşti, iar mama sa, Chiriachia, era fiica preotului Constantin Ostreanu, paroh din Roșiorii de Vede.[2][3]
A început școala în satul natal, apoi la Roșiorii de Vede. A urmat apoi cursurile prestigiosului Liceu „Sfântul Sava” din București, unde a exersat primele sale încercări literare și unde a legat o prietenie cu viitorul poet Tudor Arghezi, o prietenie care avea să fie pe viață. În 1898 a început studiile superioare la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, unde l-a avut ca profesor, printre alții, pe renumitul critic literar Titu Maiorescu. A simțit însă în sufletul său că este chemat spre cele sfinte și, abandonând Literele, s-a înscris în 1899 la Facultatea de Teologie din București.[2]
Grigore Pișculescu era însă pasionat în continuare și de literatură, astfel încât în 1900 publică prima sa nuvelă cu valoare literară, Moara lui Călifar, care relevă talentul scriitorului de mai târziu. În vacanțele de vară, el mergea la frumoasele mănăstiri din Moldova, mai ales la Mănăstirea Neamț și la Agapia. Pe zidurile încărcate de istorie ale Mănăstirii Neamț a văzut o inscripție cu numele „Galaction” și acesta i-ar fi plăcut să-i fie numele întru monahism. Deși nu a devenit niciodată călugăr, numele Galaction a fost predestinat să-i devină pseudonim literar (prenumele Gala derivând, evident, din Galaction).[2]
...
Părintele Gala Galaction a trecut la Domnul pe data de 8 martie 1961, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica.[4]
Opera literară
Lucrări teologice publicate
Traducerea Bibliei
Premii și distincții
- Premiul Academiei Române (1915)
- Premiul Societății Scriitorilor Români (1933)
- Ordinul „Meritul Cultural”, clasa a II-a (1934)
- Premiul Național Literar (1935)
- Premiul Național pentru proză (1942)
- Ordinul „Meritul Cultural”, în grad de comandor (1947)
- Ordinul Muncii, clasa I (1954)
În 1947 a fost ales membru titular al Academiei Române.[5].
Note
- ↑ Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor Români: Grigorie Pișculescu, Ediția a doua, Editura Enciclopedică, București, 2002, pp. 363-366. ISBN 973-45-0409-6
- ↑ 2,0 2,1 2,2 Dorin Stănescu, Gala Galaction, o personalitate a Bisericii și literaturii române, 9 martie 2021, Ziarul Lumina, accesat la 17 martie 2022
- ↑ Teodor Danalache, Părintele Gala Galaction - Grigore Pișculescu, CrestinOrtodox.ro, accesat la 17 martie 2022
- ↑ Arhiepiscopia Bucureștilor: Mănăstirea Cernica, accesat la 17 martie 2022
- ↑ Academia Română: membrii Academiei din 1866 până în prezent, Acad.ro, accesat la 13 martie 2022