Dumitru Popescu: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: '''Dumitru Popescu''' (n. 29 iunie 1929, Călugăreni, Giurgiu – d. 10 martie 2010, București) a fost un preot, teolog român, profesor universitar, membru de onoare al Academia...)
 
(actualizare)
Linia 1: Linia 1:
−
'''Dumitru Popescu''' (n. 29 iunie 1929, Călugăreni, Giurgiu – d. 10 martie 2010, București) a fost un preot, teolog român, profesor universitar, membru de onoare al Academia Română|Academiei Române (din 2001).
+
'''Dumitru Popescu''' (n. 29 iunie 1929, Călugăreni, Giurgiu – d. 10 martie 2010, București) a fost un preot, teolog român, profesor universitar, membru de onoare al Academiei Române (din 2001).
  
−
*Studiază la Seminarul Teologic „Nifon Mitropolitul“ din București (1940-1948).
+
 
−
*Între anii 1948-1955 este obligat să-și întrerupă studiile din cauza situației grele familiale. Își satisface stadiul militar, timp de trei ani, la Șinca-Veche, în jud. Brașov, într-un detașament de muncă forțată.
+
==Educație și formare==
−
*Urmează cursurile Institutului Teologic Universitar din București (1959-1962).
+
Începuturile educației sale s-au desfășurat la Seminarul Teologic „Nifon Mitropolitul“ din București, unde a studiat între anii 1940 și 1948. Ulterior, datorită unor circumstanțe familiale dificile și obligațiilor militare, a fost nevoit să-și întrerupă studiile, petrecând trei ani într-un detașament de muncă forțată la Șinca-Veche, în județul Brașov.
−
*În anul 1972 devine doctor în teologie dogmatică ortodoxă prin susținerea tezei de doctorat cu titlul ''Eclesiologia romano-catolică după cel de-al doilea Conciliu de la Vatican și ecourile ei în teologia contemporană''.
+
 
−
*Rector al Institutului Teologic din București (1972-1980; 1988-1992) și decan (1992-1996).
+
Părintele Dumitru Popescu și-a reluat formarea academică la Institutul Teologic Universitar din București, unde a studiat între anii 1959 și 1962. În 1972, a devenit doctor în teologie dogmatică ortodoxă, susținând o teză cu titlul ''Eclesiologia romano-catolică după cel de-al doilea Conciliu de la Vatican și ecourile ei în teologia contemporană''.
−
*Din 1980 devine director de studii în cadrul Conferinței Bisericilor Europene (KEK), cu sediul la Geneva.  
+
A îndeplinit funcția de rector al Institutului Teologic din București în două mandate (1972-1980; 1988-1992) și a fost decan între anii 1992 și 1996. A deținut și rolul de director de studii în cadrul Conferinței Bisericilor Europene, cu sediul la Geneva, începând cu anul 1980.
−
*A avut o bogată activitate didactică la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” din București.
+
 
−
*Din 1998 a ținut cursuri de dogmatică ortodoxă la Institutul Ecumenic și Patristic din Bari, de pe lângă Universitatea San Tomaso din Roma.
+
Pe lângă acestea, părintele Dumitru Popescu a avut o activitate didactică bogată la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” din București și a predat cursuri de dogmatică ortodoxă la Institutul Ecumenic și Patristic din Bari, în cadrul Universității San Tomaso din Roma. A fost de asemenea distins cu titlul de doctor honoris causa al mai multor universități.
−
*A fost membru de onoare al Academiei Române și doctor honoris causa al mai multor universități.
 
  
 
==Lucrări==
 
==Lucrări==
 +
Dumitru Popescu a contribuit semnificativ la literatura teologică, printre lucrările sale numărându-se:
 
*''Teologie și cultură'';
 
*''Teologie și cultură'';
 
*''Ortodoxie și contemporaneitate'';
 
*''Ortodoxie și contemporaneitate'';

Versiunea de la data 26 noiembrie 2023 22:16

Dumitru Popescu (n. 29 iunie 1929, Călugăreni, Giurgiu – d. 10 martie 2010, București) a fost un preot, teolog român, profesor universitar, membru de onoare al Academiei Române (din 2001).


Educație și formare

Începuturile educației sale s-au desfășurat la Seminarul Teologic „Nifon Mitropolitul“ din București, unde a studiat între anii 1940 și 1948. Ulterior, datorită unor circumstanțe familiale dificile și obligațiilor militare, a fost nevoit să-și întrerupă studiile, petrecând trei ani într-un detașament de muncă forțată la Șinca-Veche, în județul Brașov.

Părintele Dumitru Popescu și-a reluat formarea academică la Institutul Teologic Universitar din București, unde a studiat între anii 1959 și 1962. În 1972, a devenit doctor în teologie dogmatică ortodoxă, susținând o teză cu titlul Eclesiologia romano-catolică după cel de-al doilea Conciliu de la Vatican și ecourile ei în teologia contemporană. A îndeplinit funcția de rector al Institutului Teologic din București în două mandate (1972-1980; 1988-1992) și a fost decan între anii 1992 și 1996. A deținut și rolul de director de studii în cadrul Conferinței Bisericilor Europene, cu sediul la Geneva, începând cu anul 1980.

Pe lângă acestea, părintele Dumitru Popescu a avut o activitate didactică bogată la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” din București și a predat cursuri de dogmatică ortodoxă la Institutul Ecumenic și Patristic din Bari, în cadrul Universității San Tomaso din Roma. A fost de asemenea distins cu titlul de doctor honoris causa al mai multor universități.

Lucrări

Dumitru Popescu a contribuit semnificativ la literatura teologică, printre lucrările sale numărându-se:

  • Teologie și cultură;
  • Ortodoxie și contemporaneitate;
  • Hristos, Biserică, societate;
  • Misiunea Bisericii într-o lume secularizată;
  • Iisus Hristos Pantocrator.

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Dumitru_Popescu&oldid=55465”