Antifon: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(propunere de traducere de pe orthodoxwiki.org)
 
Linia 1: Linia 1:
 
{{Traducere EN}}
 
{{Traducere EN}}
  
{{liturgy}}
+
{{liturghie}}
An '''antiphon''' consists of one or more [[psalm]] verses (or sentences from Holy Scripture), alternating with verses which contain the fundamental thought of the psalm. The name derives from the traditional practice of their being sung by two choirs, each responding antiphonally to the other.
+
Un '''antifon''' este alcătuit dintr-unul sau mai multe versuri din [[psalm|psalmi]] (sau propoziţii din Sfânta Scriptură), care alternează cu versuri ce conţin ideea principală a acelui psalm. Numele provine din practica tradiţională a cântărilor interpretate de două coruri care îşi răspund unul altuia antifonic.
  
In modern Orthodox practice, one choir or set of [[chanter]]s may sing all the parts alone, but where there are two choirs or chanters alternating such [[hymn]]s, the music is said to be '''antiphonal'''. The Byzantine churches tend to perform music in an antiphonal fashion more often than the Slavic.
+
În practica ortodoxă modernă, un cor sau grup de [[cantor]]i poate cânta singur întreaga secvenţă, dar acolo unde sunt două coruri sau cantori alternând aceste [[imn]]uri, este necesar ca muzica să fie '''antifonală'''. Bisericile bizantine folosesc cântarea antifonică mult mai des decât cele slave.
  
==Liturgy==
+
==Liturghie==
The first three hymns of the [[Divine Liturgy]] are referred to as ''the antiphons''.  
+
Primele trei imnuri ale [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]] sunt cunoscute sub numele de ''antifoane''.
  
Following a liturgical reform in 1838, the Greek tradition (except on [[Mount Athos]]) replaced the older custom of singing verses from the Psalms and [[Beatitudes]] with brief refrains to the Theotokos and to Christ. The Russian tradition continues to follow an older custom and replaces the Psalter and Beatitude antiphons only at great feasts or on weekdays.
+
După reforma liturgică din 1838, tradiţia greacă (cu excepţia [[Sfântul Munte Athos|Sfântului Munte Athos]]) a înlocuit vechiul obicei de a cânta versuri din Psalmi şi [[Fericirile|Fericiri]] cu refrene scurte adresate Maicii Domnului şi lui Hristos. Tradiţia rusă continuă să urmeze vechile obiceiuri şi înlocuieşte antifoanle din Psaltire şi de Binecuvântare doar la praznicele mari sau la slujba din timpul săptămânii.
  
The older custom followed by the Slavic churches is that on regular [[Sunday]]s, [[Typical Psalms|the first two antiphons]] are taken from the [[Psalter]], Psalm 102/103 (''Bless the Lord, O my soul'') and Psalm 145/146 (''Praise the Lord, O my soul''). In the Byzantine tradition, the third antiphon typically consists of the [[troparion]] of the day interspersed with psalm verses, while in the Slavic tradition, the third antiphon comes from the [[Beatitudes]].
+
Tradiţia veche urmată de bisericile slave este cea respectată la slujbele obişnuite de [[duminică]],adică [[Psalmii tipici|primele două antifoane]] sunt luate din [[Psaltire]], Psalmii 102/103 (''Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul'') şi Psalmii 145/146 (''Laudă, suflete al meu, pe Domnul''). În tradiţia bizantină, cel de-al treilea antifon constă de de obicei din [[tropar]]ul zilei combinat cu versuri din psalmi, în timp ce în tradiţia slavă, cel de-al treilea antifon provine din [[Binecuvântări]].
  
Following the second antiphon, a hymn by the [[Justinian the Great|Emperor Justinian]], ''[[Only-begotten Son]]'', is always sung. It is a hymn of faith in the divinity of Christ and his incarnation, crucifixion, and resurrection as "one of the Holy Trinity" for the [[salvation]] of men.
+
În continuarea celui de-al doilea antifon, întotdeauna se cântă un un imn al [[Iustinian cel Mare|Împăratului Iustinian]], ''[[Fiul Unul-Născut]]''. Este un imn de mărturisire a dumnezeirii lui Hristos şi întruparea, crucificarea şi învierea ca a ''unul din Sfânta Treime'' pentru [[mântuire]]a oamenilor.
  
==Sources==
+
==Izvoare==
*[http://www.holy-trinity.org/liturgics/krivoshein-greekandrussian.html Some differences between Greek and Russian divine services and their significance] Basil Krivoshein, Archbishop of Brussels and Belgium  
+
*[http://www.holy-trinity.org/liturgics/krivoshein-greekandrussian.html Câteva diferenţe între cultul divin grec şi rus şi semnificaţia lor] Basil Krivoshein, Arhiepiscop de Brussels şi Belgium  
*[http://www.oca.org/OCchapter.asp?SID=2&ID=94 The Orthodox Faith] Fr. Thomas Hopko, Dean Emeritus of St. Vladimir's Seminary, Crestwood, NY.
+
*[http://www.oca.org/OCchapter.asp?SID=2&ID=94 The Orthodox Faith] Părintele Thomas Hopko, Decan Emerit al Seminarului Sfântul Vladimir, Crestwood, NY.
  
==External link==
+
==Legături externe==
 
*[[Wikipedia:Antiphon]]
 
*[[Wikipedia:Antiphon]]
  
[[Category:Liturgics]]
+
[[Category:Liturgică]]
[[Category:Hymnography]]
+
[[Category:Imnografie]]

Versiunea de la data 11 ianuarie 2008 14:00

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Format:Liturghie

Un antifon este alcătuit dintr-unul sau mai multe versuri din psalmi (sau propoziţii din Sfânta Scriptură), care alternează cu versuri ce conţin ideea principală a acelui psalm. Numele provine din practica tradiţională a cântărilor interpretate de două coruri care îşi răspund unul altuia antifonic.

În practica ortodoxă modernă, un cor sau grup de cantori poate cânta singur întreaga secvenţă, dar acolo unde sunt două coruri sau cantori alternând aceste imnuri, este necesar ca muzica să fie antifonală. Bisericile bizantine folosesc cântarea antifonică mult mai des decât cele slave.

Liturghie

Primele trei imnuri ale Sfintei Liturghii sunt cunoscute sub numele de antifoane.

După reforma liturgică din 1838, tradiţia greacă (cu excepţia Sfântului Munte Athos) a înlocuit vechiul obicei de a cânta versuri din Psalmi şi Fericiri cu refrene scurte adresate Maicii Domnului şi lui Hristos. Tradiţia rusă continuă să urmeze vechile obiceiuri şi înlocuieşte antifoanle din Psaltire şi de Binecuvântare doar la praznicele mari sau la slujba din timpul săptămânii.

Tradiţia veche urmată de bisericile slave este cea respectată la slujbele obişnuite de duminică,adică primele două antifoane sunt luate din Psaltire, Psalmii 102/103 (Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul) şi Psalmii 145/146 (Laudă, suflete al meu, pe Domnul). În tradiţia bizantină, cel de-al treilea antifon constă de de obicei din troparul zilei combinat cu versuri din psalmi, în timp ce în tradiţia slavă, cel de-al treilea antifon provine din Binecuvântări.

În continuarea celui de-al doilea antifon, întotdeauna se cântă un un imn al Împăratului Iustinian, Fiul Unul-Născut. Este un imn de mărturisire a dumnezeirii lui Hristos şi întruparea, crucificarea şi învierea ca a unul din Sfânta Treime pentru mântuirea oamenilor.

Izvoare

Legături externe