Anagnost: Diferență între versiuni
Magda (Discuție | contribuții) m (el) |
|||
| (Nu s-au afișat 2 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | '''Anagnostul''' (gr. | + | '''Anagnostul''' (lat. ''anagnostes'' = cititor; gr. ἀναγιγνώσκω — ''anaghignosco'' „a cunoaște bine, a citi”; ἀναγνώστης — ''anagnostis'' „cititor, citeț”), în Biserica veche, este o persoană din [[cler]]ul inferior, care a primit o [[hirotesie]] de slujire în cadrul unei biserici. Funcția sa principală este de [[citeț]], adică aceea de a citi lecturile de sfintele slujbe ([[paremie|paremiile]] sau Apostolul, de pildă). De asemenea, anagnostul aprinde [[lumânare|lumânările]] și [[cădelniță|cădelnița]], și participă la procesiuni în calitate de [[cler]]. |
| − | În zilele noastre, slujirea anagnostului este cel mai adesea separată în două: | + | Citeț sau lector al textelor sfinte, în timpul serviciilor divine în Biserica creștină din primele veacuri, anagnoștii făceau parte din clerul inferior şi aveau ca sarcină a citi în biserică Apostolul (nu și Evanghelia, pe care o citea [[diacon]]ul sau [[preot]]ul), pastorale, scrisori martirice, vieți de [[sfinți]]; pe lângă diferite alte servicii (grija cărților de cult, aprinderea lumânărilor, purtarea sfeșnicelor la [[Procesiune|procesiuni]] etc.), ei ajutau și la învățământul catehetic. Anagnoștii sunt pomeniți în multe documente vechi, începând din sec. al II-lea<ref>''Liturgica generală'', București, ed. a II-a, 1993, p. 128-129.</ref>. |
| + | |||
| + | Într-o inscripție din sec. al VI-lea în limba greacă de la [[Tomis]] este menționat un anagnost<ref>''Dicționar de istorie veche a României'', București, 1976, p. 33.</ref>. | ||
| + | |||
| + | În zilele noastre, slujirea anagnostului este cel mai adesea separată în două: (I) citețul – care face numai lecturile și (II) [[paracliser]]ul (sau crâsnicul) – care-l ajută pe [[preot]] sau la [[altar]]. | ||
| + | |||
| + | ==Note== | ||
| + | <references /> | ||
[[Categorie:Liturgică]] | [[Categorie:Liturgică]] | ||
| Linia 8: | Linia 15: | ||
[[el:Αναγνώστης]] | [[el:Αναγνώστης]] | ||
[[en:Reader]] | [[en:Reader]] | ||
| + | [[mk:Чтец]] | ||
Versiunea curentă din 17 martie 2023 13:51
Anagnostul (lat. anagnostes = cititor; gr. ἀναγιγνώσκω — anaghignosco „a cunoaște bine, a citi”; ἀναγνώστης — anagnostis „cititor, citeț”), în Biserica veche, este o persoană din clerul inferior, care a primit o hirotesie de slujire în cadrul unei biserici. Funcția sa principală este de citeț, adică aceea de a citi lecturile de sfintele slujbe (paremiile sau Apostolul, de pildă). De asemenea, anagnostul aprinde lumânările și cădelnița, și participă la procesiuni în calitate de cler.
Citeț sau lector al textelor sfinte, în timpul serviciilor divine în Biserica creștină din primele veacuri, anagnoștii făceau parte din clerul inferior şi aveau ca sarcină a citi în biserică Apostolul (nu și Evanghelia, pe care o citea diaconul sau preotul), pastorale, scrisori martirice, vieți de sfinți; pe lângă diferite alte servicii (grija cărților de cult, aprinderea lumânărilor, purtarea sfeșnicelor la procesiuni etc.), ei ajutau și la învățământul catehetic. Anagnoștii sunt pomeniți în multe documente vechi, începând din sec. al II-lea[1].
Într-o inscripție din sec. al VI-lea în limba greacă de la Tomis este menționat un anagnost[2].
În zilele noastre, slujirea anagnostului este cel mai adesea separată în două: (I) citețul – care face numai lecturile și (II) paracliserul (sau crâsnicul) – care-l ajută pe preot sau la altar.
