Theopashism

Theopashismul este o controversă teologică cu caracter de erezie și schismă apărută la Constantinopol sub patriarhul Macedonie al II-lea (495-511), fiind provocată de includerea în textul "Trisaghion"-ului a adausului „Care S-a răstignit pentru noi”, de către patriarhul monofizit Petru (Pioarul) al Antiohiei. În această dispută erau deja angajați: Teodoret, episcop de Cir (m. 466), care în 453 consacra combaterii theopashismului o carte, „Epitome”, dintr-un compendiu Contra ereziilor, susținând că Fiul lui Dumnezeu, despre Care face mențiune „Trisaghionul”, a murit pe cruce. Sfântul Chiril al Alexandriei învăța că expresia „Dumnezeu a suferit în trup” consună cu hristologia ortodoxă, deoarece Fiul a asumat natura umană în condiția sau modul de existență (gr. tropos) în care Adam a lăsat-o. Moartea Fiului lui Dumnezeu este semnul naturii umane pe care El a asumat-o. „Formula theopashită” propusă de călugării sciți în secolul al V-lea era : „Unus de Trinitate passus est carne” (i.e. Unul din Treime a suferit în trup). Formula a fost acceptată de împăratul Iustinian I în "Mărturisirea de credință" publicată în 544.

"Formula theopaschită" a fost mai apoi validată de Sinodul V Ecumenic în 553, care stipulează în canonul 10: "Dacă cineva nu mărturisește că Domnul nostru Iisus Hristos care a fost crucificat în trup este adevărat Dumnezeu și Domn al slavei și unul din Sfânta Treime, să fie anatema".

Sursă

• Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicționar de Teologie Ortodoxă, EIBMBOR, 1981, p.108)