Vasile (Lăzărescu) al Banatului
| |
| Afiliere canonică (jurisdicție) |
Biserica Ortodoxă Română |
| Funcția episcopală | |
| Reședință | Timișoara |
| Titlul | Mitropolit al Banatului |
| Formulă de adresare | Înaltpreasfinția Voastră |
| Perioada | 1947-1961 |
| Predecesor | - |
| Succesor | Nicolae Corneanu |
| Cariera ecleziastică | |
| Hirotonire preot | |
| Hirotonire episcopală | 26 octombrie 1947 |
| Episcopi consecratori | |
| Titluri precedente (scaune episcopale) |
Episcop al Timișoarei (din 12 iunie 1940) |
| Alte funcții | |
| Date personale | |
| Data nașterii | 1 ianuarie 1894 |
| Locul nașterii | Jadani, județul Timiș |
| Data morții | 21 februarie 1969 |
| Locul morții | Mănăstirea Cernica |
Viața
Vasile Lăzărescu s-a născut la 1 ianuarie 1894 în localitatea bănățeană Jadani (în prezent comuna Cornești, județul Timiș).
A urmat școala elementară în localitatea natală, apoi liceul în Timișoara. A mers apoi la Cernăuți (care făcea parte în acele timpuri, ca și Timișoara, din Imperiul Austro-Ungar), unde a urmat cursurile Facultății de Teologie, obținând doctoratul în anul 1919. A mai urmat studii de pedagogie și filozofie la Universitățile din Budapesta, Viena și Cernăuți.[1]
Vasile Lăzărescu a activat ca profesor de dogmatică, apologetică și morală la Institutul Teologic „Andreian” din Sibiu (1920-1924) și ca profesor de dogmatică și apologetică la Academia Teologică din Oradea (1924-1933).
A fost redactor al foii eparhiale „Legea românească" (1925-1931).[1]
S-a călugărit în 1928.
La 21 octombrie 1933 a fost ales episcop al Caransebeșului, la 12 iunie 1940 episcop al Timișoarei (înscăunat la 25 martie 1941), iar din 1947 a devenit arhiepiscop al Timișoarei. Odată cu înființarea Mitropoliei Banatului (la 3 iulie 1947), Vasile Lăzărescu a devenit primul mitropolit al Banatului, fiind înscăunat la 26 octombrie în același an.
A supervizat lucrările de zidire a Catedralei Ortodoxe din Timișoara (târnosită la 6 octombrie 1946). A îndrumat activitatea Academiilor teologice din Caransebeș și Oradea (refugiată la Timișoara după 1941), precum și a publicațiilor eparhiale Foaia Diecezană - Caransebeș, Biserica Bănățeană – Timișoara și a revistelor Duh și Adevăr, Mitropolia Banatului, Calendarul Eparhial.
ÎPS Vasile Lăzărescu a păstorit Mitropolia Banatului până în anul 1961, când a fost silit să se retragă, din rațiuni politice. Autoritățile comuniste i-au stabilit domiciliu forțat la Cernica, unde și-a găsit sfârșitul la 21 februarie 1969, în condiții încă neelucidate.
Scrieri
Vasile Lăzărescu a avut contribuții remarcabile atât în ceea ce privește doctrina ortodoxă cât și cea catolică, printre care:
- Cultul inimii lui Iisus la romano-catolici
- În ce ne deosebim (semnată „Bisericanul Ortodox”)
- Creștinismul și cultele oculte
- Omiliile „Pârga darului”, „Cuvântări", „Praznic luminat”, „Gânduri de sărbători”.
Note
Bibliografie
- Petrică Zamela, Mitropolitul Vasile Lăzărescu al Banatului: (1894-1969), Editura Universității din Oradea, 2011 (recenzie)
- Dicționarul Teologilor Români: Vasile Lăzărescu, Mitropolit
| Vasile (Lăzărescu) al Banatului | ||
|---|---|---|
| Precedat de: — |
Mitropolit al Banatului 1947-1961 |
Urmat de: Nicolae Corneanu |