Sinagogă
Sinagoga este clădirea centrală pentru activitățile religioase în religia iudaică. Ea a devenit cea mai importantă construcție pentru cult după distrugerea celui de-al doilea Templu din Ierusalim în anul 70.
Deoarece Iisus, ucenicii și adepții săi erau membri ai religiei evreiești, multe dintre activitățile lor și învățăturile lui Iisus erau asociate cu sinagogile. În sinagoga din Nazaret, Iisus, după ce i-a fost dată cartea profetului Isaia, a citit despre Duhul Domnului și a exclamat: "Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre.", marcând începutul misiunii Sale mesianice. (Luca 4, 16-28)
Ca evrei, era natural pentru Iisus și adepții săi să folosească sinagogile și să continue să o facă și după crucificarea și învierea Sa. Cu înfrângerea comunității evreiești în anul 70 și distrugerea Templului în timpul primului război iudeo-roman, situația s-a schimbat. Singurul grup de conducere în cadrul iudaismului care a supraviețuit au fost fariseii, un grup care s-a opus lui Iisus. În momentul în care fariseii au organizat un nou centru religios la Iamnia, au făcut schimbări menite să separe evreii creștini de cei care urmau fariseismul. Pe măsură ce eforturile de a exclude evreii creștini de la participarea la slujbele din sinagogi au crescut, conflictul dintre cele două grupuri s-a intensificat.
Ramificațiile acestui conflict sunt menționate de trei ori de către Ioan în Evanghelia sa în legătură cu „izgonirea din sinagogă” (gr. aposynagogos) (Ioan 9, 22, 12, 42 și 16, 2). Deoarece romanii respectau iudaismul ca pe o religie tradițională veche, excluderea evreilor creștini i-a marcat ca eretici și, conform legii romane, ca un cult nou care trebuia privit cu suspiciune. Deși creștinii se considerau moștenitori ai tradiției evreiești, au trebuit să își construiască propriile locuri de închinare, domus ecclesia.
Surse
- Veselin Kesich, The Passion of Christ, St. Vladimir’s Seminary Press, Crestwood, New York, 2004. ISBN 0-913836-80-X