Muntele Sinai
Muntele Sinai este numele unui munte din Peninsula Sinai din Egipt care în tradiția creștină ortodoxă este asociat cu Profetul Moise, cu Rugul Aprins (Ieșirea, cap 3) și cu primirea de către Moise de la Dumnezeu a Tablelor cu Cele Zece Porunci (Ieșirea 19, 20). La poalele Muntelui Sinai se găsește Mănăstirea Sfintei Ecaterina, la o înălțime de 1200 de metri.
Importanța religioasă
Potrivit Scripturii, Muntele Sinai este muntele unde Domnul s-a întâlnit cu Moise și cu israeliții, după ce aceștia au ieșit din Egipt. (Ieșirea, cap. 19-31). În timp ce Moise era pe munte, unde primea îndrumările și poruncile Domnului, Aaron, la cererea israeliților, a turnat un vițel de aur pe care israeliții au început să-l venereze. Domnul i-a spus lui Moise de acestea, și, văzându-le, de mânie, Moise a spart tablele Legii "scrise cu degetul lui Dumnezeu" (Ieșirea 31, 18) pe care le primise de la Domnul. După pedepsirea israeliților și restabilirea situației anterioare, Moise s-a reîntors pe munte, unde rescrie, la porunca lui Dumnezeu, Tablele Legii. Potrivit îndrumărilor primite de la Domnul, aceste table au fost puse în Chivotul Legământului (Ieșirea, cap. 32-40).
O capelă ortodoxă se găsește în vârful muntelui. Capela a fost construită în 1934 pe ruinele unei biserici din secolul al XVI-lea. Prin tradiție, se spune că piatra din care Dumnezeu a făcut Tablele Legii este îngrădită de capelă. De asemenea, în vârful muntelui se găsește „Peștera lui Moise”, unde Moise a așteptat să primească Cele Zece Porunci.
Geografie
Muntele Sinai este un munte din mijlocul aridei Peninsule Sinai, înconjurat de alți munți cu înălțimi mai mari. Muntele Sinai atinge aproape 2285 de metri înălțime și se găsește lângă Muntele Sfintei Ecaterina, care are 2637 metri înălțime.
Muntele Sinai este cunoscut și sub alte nume, inclusiv Muntele Horeb, Muntele Musa și Gebel Musa sau Jabal Musa (ceea ce în limbajul beduinilor înseamnă "Muntele lui Moise"). Numele său în arabă este: طور سيناء.
Unii savanți nu sunt de acord cu asocierea dintre Muntele Sinai și muntele biblic unde Domnul s-a întâlnit cu israeliții. Aceștia asociază alți munți cu evenimentul biblic. Printre locațiile alternative sunt: Jabal al-Lawz și al-Manifa din Arabia Saudită, Hashem el-Tarif, Sin Bishar, Helel și Serbal din Peninsula Sinai, Har Karkom în Israel și Nabatea și al-Madhbah din Iordania[1].
Diverse
La sfârșitul secolului al XVII-lea, spătarul Mihail Cantacuzino (1640-1716), unul dintre marii boieri din Țara Românească (fiu al marelui postelnic Constantin Cantacuzino, frate mai mic al voievodului Șerban Cantacuzino și unchi al Sfântului Constantin Brâncoveanu), a făcut un pelerinaj la Locurile Sfinte, mergând și în peninsula Sinai, unde a ajuns până la Mănăstirea Sfânta Ecaterina, ridicată pe pantele Muntelui Sinai.[2] Impresionat de măreția biblică a locurilor vizitate, a ctitorit în 1695, la reîntoarcerea în țară, o mânăstire pe care a numit-o Sinaia (actuala Mănăstire Sinaia, de la care provine și numele orașului Sinaia). În actul de fondare se spune:
- „Am zidit din temelie și am înălțat un schitișor, numindu-se Sinaia, după asemănarea Sinaiei cei mari și după-cum arată și Patriarchul Țarigradului Gavriil (1702), pe care Sinaia au numit-o bine făcând, îndemnându-se de multă dragoste și cucernicie ce avea către sfântul și de Dumnezeu umblatul muntele Sinaiei”.[3]
Note
Bibliografie
- Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, ISBN 973-9332-86-2