Ignatie al Constantinopolului
| Sf. Ignatie al Constantinopolului | |
 Sf. Ignatie al Constantinopolului, mozaic din biserica Sfânta Sofia (Constantinopol). | |
| Date personale | |
| Naștere | 797, Constantinopol |
| Mutare la Domnul (†) | 23 octombrie 877, Constantinopol |
| Localizare |  Constantinopol,Imperiul Bizantin |
| Naționalitate | grec |
| Date cult | |
| Tip | cuvios ierarh |
| Data canonizării | dată necunoscută |
| Prăznuire la data de | 23 octombrie |
| Proclamare | pan-ortodoxă |
| Biserici patronate | |
Cel întru sfinți părintele nostru Ignatie al Constantinopolului (gr: Ιγνάτιος) a fost patriarh al Constantinopolului în secolul al IX-lea, într-o perioadă de intrigi prelungite în sânul casei imperiale, de confruntări cu iconoclasmul și dispute cu papalitatea romană asupra raporturilor de întâietate între Roma și Constantinopol. Pomenirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe 23 octombrie.
Viața
Ignatie s-a născut în jurul anului 797 ca fiu al Împăratului Roman de Răsărit Mihail I Rangabe și al împărătesei Procopia, primind numele de Nichita. Era nepotul împăratului Nichifor I. Încă de când era copil, a primit titlul nominal de comandant al unui nou corp de gărzi imperiale, numit al Hykanatoi-lor.
În anul 813, după ce l-a înlăturat pe Mihail I de pe tron, Leon al V-lea Armeanul l-a făcut pe Nichita eunuc, pentru a-l împiedica să devină împărat și l-a închis în Mănăstirea Arhanghelului, care atunci se numea Anatelon (iar mai apoi s-a numit Mănăstirea Satir). Acolo el îmbrățișează viața monahală, primind numele de Ignatie și devine stareț al mănăstirii. Fondează trei mănăstiri în Insulele Prinților din Marea Marmara, lângă Constantinopol, loc unde erau exilați membrii familiilor imperiale înlăturați de pe tron sau căzuți în dizgrație. Ignatie a fost hirotonit de episcopul Vasile al Parosului.
În anul 847, după moartea soțului ei, împăratul Teofil Iconoclastul, împărăteasa Teodora a II-a, o fermă iconodulă, regentă a fiului ei Mihail al III-lea, îl numește pe Ignatie Patriarh al Constantinopolului spre a-i succede răposatului patriarh Metodie I. Ca patriarh, Ignatie s-a implicat curând în disputa între monahii studiți și apărătorii foștilor iconoclaști, fiind de partea celor dintâi. În această calitate, el îl depune pe conducătorul celorlalți, Grigorie Asbestas, arhiepiscop de Siracuza, care face apel la Roma, la papa Leon al IV-lea. Această acțiune declanșează o perioadă de conflict între Constantinopol și Roma.
Când, în timpul regenței exercitate de mama sa, împărăteasa Teodora, împăratul Mihail a mai crescut, a început să fie influențat de unchiul său după mamă, Cezar Bardas, cunoscut pentru viața sa păcătoasă. Pentru a-și consolida poziția, Bardas a căutat să submineze autoritatea Teodorei, astfel încât în anul 855 reușește să îl convingă pe Mihail să o înlăture de pe tron pe mama sa și să o exileze la o mănăstire împreună cu fiicele ei. Ignatie a refuzat să binecuvinteze tunderea lor în monahism. Fiind un critic vehement al lui Bardas, el a pierdut curând susținerea împăratului Mihail. În 857, dorind să evite un conflict între Biserică și împărat, episcopii l-au sfătuit pe Ignatie să demisioneze. În locul acestuia, sinodul episcopilor din ambele tabere i-au recomandat împăratului Mihail drept candidat la tronul patriarhal constantinopolitan un laic, eruditul Fotie, căutând să evite alegerea unui candidat dintr-o tabără sau alta. În ciuda protestelor sale, Fotie a fost hirotonit rapid și sfințit ca patriarh pe 24 decembrie 858 de către Grigorie Asbestas, care fusese reabilitat de Sinodul episcopilor și de alți doi episcopi partizani ai lui Ignatie. Fotie era un învățat, un erudit al vremii sale și un opozant ferm al iconoclaștilor.
La câteva luni după exilarea sa, unii susținători ai lui Ignatie s-au întâlnit și au făcut apel la papa Nicolae I, în încercarea de a discredita numirea lui Fotie ca patriarh. Acest gest a contribuit la agravarea tensiunilor în relațiile dintre Constantinopol și Roma, întrucât papa Nicolae s-a folosit de această dispută în încercarea de a-și extinde jurisdicția asupra bulgarilor de curând convertiți la creștinism. Mai multe sinoade, între care unul în 859, întrunit de Fotie și un al doilea din 861, convocat de împăratul Mihail cu concursul acestuia, au reafirmat faptul că Fotie era patriarhul legitim și canonic.
În anul 867, competiția pentru tronul imperial a adus o bruscă schimbare a situației, când Vasile Macedoneanul îi omoară pe împăratul Mihail și pe Bardas și uzurpă tronul imperial. Fotie nu a acceptat asasinarea lui Mihail și a refuzat să-i dea lui Vasile Sfânta Împărtășanie. Atrăgându-și furia noului împărat, Fotie a fost înlăturat din scaun pe 25 septembrie 867. Ignatie a fost reinstalat pe 23 noiembrie al aceluiași an.
La întoarcerea sa, Ignatie a luat decizii care mergeau în aceeași direcție cu cele luate de Fotie. A refuzat să cedeze în fața papalității și i-a adus pe bulgari în sfera de influență a Constantinopolului până în anul 870. Când tensiunile politice din Constantinopol s-au potolit, Fotie s-a întors la Constantinopol în 876, împăratul Vasile încredințându-i educația fiilor săi. După adormirea lui Ignatie pe 23 octombrie 877, Fotie cel Mare a fost reașezat pe tronul patriarhal, având și recomandarea lui Ignatie în acest sens.
| Ignatie al Constantinopolului | ||
|---|---|---|
| Precedat de: Metodie I |
Patriarh al Constantinopolului 847–858 |
Urmat de: Fotie I |
| Precedat de: Fotie I |
Patriarh al Constantinopolului 867–877 |
Urmat de: Fotie I |