Cel întru sfinți părintele nostru Efrem al Antiohiei (gr. Εφραίμ ο Αντιοχείας) a fost un înalt demnitar al Imperiului Bizantin care a devenit patriarh al Antiohiei (526-546) în secolul al VI-lea. A fost unul din apărătorii Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon împotriva monofizismului. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 7 martie (unele sinaxare apusene și slavone îl prăznuiesc la 8 iunie).
Viața
Sfântul Efrem era originar din Amida, o localitate din Mesopotamia situată pe malurile Tigrului și Eufratului (în Kurdistan). A fost ofițer în armata Imperiului Bizantin în timpul împăraților Anastasie I și Iustin I (518-527), care l-a și ridicat la rangul de Conte al Orientului (lat. Comes Orientis). După cutremurul puternic care a lovit Antiohia în 20 mai 526 (Antiohia a suferit multe cuntremure, dintre care cele mai cunoscute sunt cele din 341, 458, 525, 526, 587 și 588), împăratul Iustin I l-a trimis pe contele Efrem să reconstruiască orașul. Distrugerea cetății Antiohiei era atribuită de unii creștini din cetate căderii în ereziile lui Nestorie și Eutihie. Înțelepciunea de care a dat dovadă în timpul acestei lucrări a făcut ca poporul din Antiohia să-l aleagă episcop al cetății în locul patriarhului Euphrasius, mort în timpul cutremurului.
En cette période troublée par les monophysites disciples de Sever al Antiohiei, saint Éphrem se fit défenseur inflexible de l’Orthodoxie. Dans ses écrits théologiques, il démontra que la formulation de saint Leon cel Mare (prăznuit la 18 februarie) et du Concile de Chalcédoine à propos de la Personne du Christ n’est aucunement en opposition avec celle de saint Chiril al Alexandriei, et, grâce à des mesures énergiques, il parvint à remettre de l’ordre dans son Église.
Ephraim was knowledgeable extensively of the Greek Fathers and followed St. Cyril of Alexandria in his Christology. He defended the Orthodox Church position on the union of two natures, the divine and the human, in the Person of our Lord Jesus Christ. Ephraim wrote extensively, but most of his works are lost. Titles to most of these works are known through other writers and some passages have come down in works of others including those of Fotie cel Mare.
Ioan Moshu poveștește în capitolul 36 al Limonariului său cum Un jour, comme il avait entrepris de tirer de l’erreur un moine stylite hérétique, celui-ci lui proposa de soumettre à l’épreuve du feu leurs doctrines respectives, afin que Dieu révèle la vérité. Sans aucune hésitation, le patriarche ordonna qu’on prépare un bûcher, puis se dépouillant de son manteau et s’armant de la prière, il entra dans le feu et il en ressortit indemne, sans que ses vêtements ne portent aucune trace de brûlure. Reconnaissant cette preuve de la puissance de la vraie foi, le stylite descendit de sa colonne, anathématisa Sévère et les siens, et demanda à être reçu dans l’Église Une et indivisible.
Saint Éphrem continua de mener en paix son troupeau spirituel pendant dix-huit ans, et restaura la ville d’Antioche dans sa grandeur d’autrefois. Il s’endormit en paix en 546.
| Efrem al Antiohiei | ||
|---|---|---|
| Precedat de: Euphrasius |
Patriarh al Antiohiei 527–546 |
Urmat de: Domus III |
Surse
- Sinaxarul părintelui Macarie de la Simonos Petras
- St Ephraim the Patriarch of Antioch
- Wikipedia: Ephraim of Antioch