Brâu
Veşmânt liturgic
Brâul pe care preotul îl poartă peste stihar şi peste epitrahil semnifică faptul că este pregătit de slujire, precum un om se încinge cu o curea atunci când se pregăteşte de călătorie sau pentru a se apuca de o anumită slujbă. De aceea, atunci când îmbracă veşmintele liturgice, în momentul în care se încinge cu brâul, simbol al Puterii dumnezeieşti, el rostește: „Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere, şi a pus fără prihană calea mea (Ps. 17, 35), acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.
Brâul are şi o utilitate practică, fiind menit să-i faciliteze mişcările preotului sau episcopului, strângându-i mai aproape de corp veşmintele liturgice.
Veşmânt neliturgic
Preoţii mai pot purta uneori un brâu de pânză, mai simplu, în afara slujbelor bisericeşti. În Biserica Ortodoxă Română, culoarea brâului purtat arată rangul administrativ sau onorific al celui care îl poartă, după cum urmează:
- Preotul sachelar poartă brâu albastru;
- Preotul iconom sau iconom stavrofor, precum şi protopopul (în exerciţiul funcţiunii) poartă brâu roşu;
- Preotul vicar administrativ eparhial, consilierii şi inspectorii eparhiali cu funcţii de conducere de la eparhii şi de la Patriarhia Română (în exerciţiul funcţiunii) poartă brâu ciclamen;
- Preotul vicar administrativ patriarhal, consilierii patriarhali şi inspectorul general bisericesc de la Patriarhia Română (cât timp rămân în funcţie) poartă brâu violet.
Veşmânt monahal
Monahii poartă şi ei un brâu, primit odată cu celelalte veşminte monahale la tunderea în monahism. Spre deosebire de brâul preoțesc, brâul monahal este un fel de curea confecționată din piele; monahii îl poartă tot timpul, fiind astfel "încinși cu puterea adevărului", spre "mortificarea trupului și înnoirea duhului"; brâul monahal simbolizează mortificarea trupului prin asceză, pentru că este făcut din pielea unui animal mort.
