Noul Testament

Manuscris aurit al Evangheliei (din secolul VI), reprezentând pe Iisus Hristos vindecând un orb

Noul Testament (gr. Καινή Διαθήκη) este numele celei de-a doua părţi a Sfintei Scripturi (după Vechiul Testament), care a fost scrisă după învierea lui Iisus Hristos. Termenul este o traducere din latinul: Novum Testamentum, care traduce grecescul Η Καινη Διαθηκη, I Keni Diathiki, însemnând "Noua Făgăduinţă" sau testament. A fost folosit iniţial de către creştinii timpurii pentru a descrie relaţia lor cu Dumnezeu (vezi 2 Corintieni 3:6-15; Evrei 9:15-20) şi mai târziu pentru a desemna o colecţie anume de 27 de cărţi.

Aceste cărţi sunt:

1. Evanghelia după Matei
2. Evanghelia după Marcu
3. Evanghelia după Luca
4. Evanghelia după Ioan
5. Faptele Apostolilor
6. Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel
7. Întâia Epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
8. A Doua Epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
9. Epistola către Gălăţeni a Sfântului Apostol Pavel
10. Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel
11. Epistola către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel
12. Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel
13. Epistola Întâia către Tesalonicieni a Sfântului Apostol Pavel
14. Epistola A Doua către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel
15. Epistola Întâia către Timotei a Sfântului Apostol Pavel
16. Epistola A Doua către Timotei a Sfântului Apostol Pavel
17. Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel
18. Epistola către Filimon a Sfântului Apostol Pavel
19. Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel
20. Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacov
21. Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru
22. A Doua Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru
23. Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan
24. A Doua Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan
25. A Treia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan
26. Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iuda
27. Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul