Indiction

Termenul de indiction (lat. indictio, gr. indiktion) denumeşte o perioadă de timp (de un număr de ani diferit la diferite epoci și locuri), folosit iniţial spre sfârşitul secolului al III-lea d.Hr. pentru a data ciclurile de impozite agricole şi funciare din Egiptul roman sau legate de perioada plata soldei soldaţilor (indictiones). Către sfârşitul secolului al V-lea, folosirea indictionului se răspândise în toată Mediterana. Folosirea sa pe scară largă la acea vreme se reflectă încă în calendarul Bisericii.

Noţiuni de bază

În timp ce zilele şi anii au fost număraţi şi au primit nume din vremuri imemoriale, cu denumiri şi după reguli care s-au schimbat din când în când, împărţirea timpului în alte de perioade de timp a variat şi ea de-a lungul anilor. Erele sau epocile, desemnând un număr de ani, au fost măsurate în funcţie de diferite evenimente sau începând cu diferite momente. Între acestea, amintim măsurarea timpului bazată pe ciclul Olimpiadelor, cea pornind din momentul fondării Romei, cele bazate pe domnia diferiţilor monarhi (precum cea folosită până în zilele noastre în Japonia - erele Meiji, Showa etc), sau pornind de la facerea lumii ş.a.m.d. În cea mai mare parte a lumii, în zilele noastre numărarea anilor are ca punct de referinţă naşterea lui Hristos, însă această practică nu s-a răspândit decât la câteva secole după ce Cuviosul Dionisie Exiguul, un monah scit a stabilit, în anul 527, acest punct de referinţă.

În secolul al III-lea, în Imperiul Roman s-a răspândit împărţirea timpului în perioade de timp de mai mulţi ani, numită Indiction. Când acesta a început să fie folosit, în jurul anului 287, desemna un ciclu de 5 ani. Către anul 314, a apărut ciclul indictionului de cincisprezece ani, răspândindu-se apoi, ca modalitate de măsurare a timpului, cam în aceeaşi perioadă în care Împăratul Constantin cel Mare a recunoscut creştinismului calitatea de religio licita. Folosirea împărţirii timpului în indictioane pentru datarea documentelor a început pe la jumătatea secolului al IV-lea.

Nu se făcea distincţia între un indiction şi un altul, ci doar între anii din cadrul aceluiaşi indiction, astfel că pentru identificarea unui anumit indiction era nevoie de o trimitere la un alt eveniment specific. În plus, s-au răspândit mai multe moduri de a calcula indictioanele, între care cele mai răspândite au fost următoarele:

• În Imperiul Roman de Răsărit se stabileşte Indictionul grecesc sau constantinopolitan, prima zi a anului în cadrul Indictionului a fost stabilită iniţial pentru data de 23 septembrie, data naşterii lui (Octavian) Augustus. Această dată a devenit şi prima zi a anului bisericesc în Biserica Ortodoxă a Răsăritului. Către sfârşitul secolului al V-lea însă, începutul anului nou a fost mutat pe 1 septembrie, data la care începe anul bisericesc până în zilele noastre.

• În Vest, Indictionul imperial sau occidental, 24 septembrie a fost adoptat ca marcând începutul anului, după cât se pare pe baza calculelor Venerabilului Beda.

• Mai târziu, în secolul al IX-lea, în Occident a fost introdus Indictionul pontifical sau roman, în care anul începea la 25 decembrie sau 1 ianuarie.

Moduri de calcul

Anul Indictionului începe aşadar la 1 septembrie, începutul anului bisericesc. Un Indiction numără 15 ani, iar la sfârşitul acestei perioade începe un nou Indiction. Pentru a afla în ce an al Indictionului se găseşte un an oarecare de după Hristos, trebuie să adăugăm 3 la anul respectiv, după care cifra rezultată se împarte la cincisprezece. Dacă rezultatul este fără rest, anul indictionului este 15. Dacă rezultatul este cu rest, cifra restului dă numărul anului indictionului.

Astfel, pentru a afla în ce an al indictionului este 2008, adăugăm 3 - 2008 + 3=2011, apoi împărţim rezultatul la 15: 2011/15=133, rest 1, prin urmare acesta este anul 1 al indictionului.

Prin urmare, formula de calcul este: (ANUL + 3) / 15 = X, rest A, unde A este numărul anului indictionului.

Semnificaţii pentru Biserică

Biserica sărbătoreşte începutul anului bisericesc, la începutul lui septembrie, mulţumind lui Dumnezeu pentru roadele de peste an, rugându-se ca şi următorul an să fie roditor. Apoi, Biserica aminteşte la 1 septembrie începutul predicării Domnului, ziua în care, intrând în sinagogă, a deschis cartea şi a citit locul din prorocul Isaia în care se zice: "Duhul Domnului este peste Mine, Care M-a uns să binevestesc săracilor..." (Luca 4, 16-18)

Imnografie

Troparul Indictionului, glasul al 2-lea:

A toată făptura Ziditorule, Cel ce vremile şi anii ai pus întru puterea Ta, binecuvintează cununa anu­lui bunătăţii Tale, Doamne, păzind în pace ţara aceasta, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumne­zeu şi ne mântuieşte pe noi.

Condacul Indictionului, glasul al 2-lea :

Cel ce locuieşti întru cei de sus, Hristoase Împă­rate, Făcătorul tuturor celor văzute şi celor nevăzu­te şi Ziditorule, Cel ce zilele şi nopţile, vremile şi anii ai făcut, binecuvintează acum cununa anului, fereşte şi păzeşte în pace pe dreptcredincioşi, ţara aceasta şi poporul Tău, mult Milostive.

Articole înrudite

• Anul bisericesc
• Calendar

Surse

• OrthodoxWiki:Indiction
• Începutul anului bisericesc.

Legături externe

• ro: Cuvânt la începutul Anului nou, în Vieţile Sfinţilor, la 1 septembrie.
• ro: Proloagele, 1 septembrie.
• ro: Începutul anului bisericesc.
• ro: 1 septembrie, începutul Indictionului.
• en: Indiction: Wikipedia [1].
• en: Chronology-indiction: Catholic Encyclopedia [2].