Mănăstirea Polovragi (județul Gorj): Diferență între versiuni
(categorii - ordonare alfabetică; completări) |
|||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | '''Mănăstirea Polovragi''', cu [[hram]]ul [[Adormirea Maicii Domnului]], este o [[mănăstire]] de | + | '''Mănăstirea Polovragi''', cu [[hram]]ul [[Adormirea Maicii Domnului]], este o [[mănăstire]] de maici din [[Arhiepiscopia Craiovei]], monument arhitectonic din Ţara Românească a secolului al XVII-lea. |
==Amplasare== | ==Amplasare== | ||
| Linia 5: | Linia 5: | ||
==Istoric == | ==Istoric == | ||
| − | Mănăstirea Polovragi are o vechime de 500 de ani (1505), ctitori de început ai acestui lăcaş sunt Radu și Pătru, fiii lui Danciul Zamona, menţionaţi într-un hrisov emis la [[18 ianuarie]] 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr (1477-1481). Timp de peste un secol și jumătate, documentele nu mai pomenesc nimic despre acest sfânt locaș, pentru ca în anul 1645, satul Polovragi să fie în stăpânirea lui Danciu Pârâianu, fiul lui Hamza. Danciu Pârâianu a zidit biserica pe vechile temelii, așa cum se proceda frecvent în epocă, păstrând partea cea bună a acestora. Prima atestare documentară a ei rezultă dintr-un hrisov emis la [[6 iulie]] 1648 de Matei Basarab, prin care voievodul îi confirma satul cu același nume dăruit de ctitor. | + | Mănăstirea Polovragi are o vechime de 500 de ani (1505), ctitori de început ai acestui lăcaş sunt Radu și Pătru, fiii lui Danciul Zamona, menţionaţi într-un hrisov emis la [[18 ianuarie]] 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr (1477-1481). Timp de peste un secol și jumătate, documentele nu mai pomenesc nimic despre acest sfânt locaș, pentru ca în anul 1645, satul Polovragi să fie în stăpânirea lui Danciu Pârâianu, fiul lui Hamza. Danciu Pârâianu a zidit biserica pe vechile temelii, așa cum se proceda frecvent în epocă, păstrând partea cea bună a acestora. Prima atestare documentară a ei rezultă dintr-un hrisov emis la [[6 iulie]] 1648 de către Matei Basarab, prin care voievodul îi confirma satul cu același nume dăruit de ctitor. |
| − | Închinată Sfântului Mormânt de cel de-al doilea ctitor al | + | Închinată Sfântului Mormânt de cel de-al doilea ctitor al său, mănăstirea este răscumpărată de domnitorul [[Constantin Brâncoveanu]] în anul 1693 și făcută metoc al [[mănăstirea Horezu|mănăstirii Hurezi]]. În timpul lui s-a zugrăvit interiorul, s-a adăugat pridvorul în stil brâncovenesc, s-au construit unele chilii și clopotnița, precum și zidurile de cetate. |
După Danciul Pârâianu şi înaintaşii acestuia, Constantin Brâncoveanu poate fi socotit, al treilea ctitor al Mănăstirii Polovragi. Pictura bisericii este deosebit de valoroasă atât în ceea ce priveşte iconografia cât şi execuţia tehnică. Ea a fost executată în anul 1713 de Constantin Zugravul. De o parte şi de alta a intrării în pridvor se pot admira cele două reprezentări, iconografice, unice în ţara noastră ale mănăstirilor româneşti închinate la Sfântul Munte Athos. Chiliile şi celelalte încăperi ale mănăstirii sunt orânduite în jurul bisericii pe laturile de est, sud şi vest, formând alături de zidul de incintă de pe latura de nord o adevărată cetate de apărare. Intrarea în incintă se realizează pe latura de sud printr-o poartă masivă deasupra căreia se înalţă clopotniţa ridicată în epoca lui Constantin Brâncoveanu. Printr-o poartă din zidul nordic al incintei mănăstirii se pătrunde în cea de-a doua incintă unde se află bolniţa, ctitorie a egumenului Lavrentie, la 1732, fiind pictată la 1738 de Gheorgheie şi Ionu - zugravi. | După Danciul Pârâianu şi înaintaşii acestuia, Constantin Brâncoveanu poate fi socotit, al treilea ctitor al Mănăstirii Polovragi. Pictura bisericii este deosebit de valoroasă atât în ceea ce priveşte iconografia cât şi execuţia tehnică. Ea a fost executată în anul 1713 de Constantin Zugravul. De o parte şi de alta a intrării în pridvor se pot admira cele două reprezentări, iconografice, unice în ţara noastră ale mănăstirilor româneşti închinate la Sfântul Munte Athos. Chiliile şi celelalte încăperi ale mănăstirii sunt orânduite în jurul bisericii pe laturile de est, sud şi vest, formând alături de zidul de incintă de pe latura de nord o adevărată cetate de apărare. Intrarea în incintă se realizează pe latura de sud printr-o poartă masivă deasupra căreia se înalţă clopotniţa ridicată în epoca lui Constantin Brâncoveanu. Printr-o poartă din zidul nordic al incintei mănăstirii se pătrunde în cea de-a doua incintă unde se află bolniţa, ctitorie a egumenului Lavrentie, la 1732, fiind pictată la 1738 de Gheorgheie şi Ionu - zugravi. | ||
| Linia 44: | Linia 44: | ||
==Bibliografie== | ==Bibliografie== | ||
| − | * Veniamin Nicolae, | + | * Veniamin Nicolae, ''Ctitoriile lui Matei Basarab'', Bucureşti, 1982. |
==Surse== | ==Surse== | ||
| Linia 51: | Linia 51: | ||
| − | + | [[Categorie:Mănăstiri|Polovragi]] | |
| − | + | [[Categorie:Mănăstiri din România|Polovragi]] | |
| − | [[Categorie:Mănăstiri]] | ||
| − | [[Categorie:Mănăstiri din România]] | ||
Versiunea de la data 4 iulie 2011 14:46
Mănăstirea Polovragi, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este o mănăstire de maici din Arhiepiscopia Craiovei, monument arhitectonic din Ţara Românească a secolului al XVII-lea.
Cuprins
Amplasare
Mănăstirea Polovragi este asezată într-un cadru pitoresc, la poalele muntelui Piatra Polovragilor, în apropierea Cheilor Olteţului, într-o livadă cu pomi fructiferi şi castani comestibili, amintind de clima blândă a mănăstirilor Tismana şi Bistriţa. Este aproape de Peştera Polovragi, pe care a şi administrat-o timp de 300 de ani.
Istoric
Mănăstirea Polovragi are o vechime de 500 de ani (1505), ctitori de început ai acestui lăcaş sunt Radu și Pătru, fiii lui Danciul Zamona, menţionaţi într-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr (1477-1481). Timp de peste un secol și jumătate, documentele nu mai pomenesc nimic despre acest sfânt locaș, pentru ca în anul 1645, satul Polovragi să fie în stăpânirea lui Danciu Pârâianu, fiul lui Hamza. Danciu Pârâianu a zidit biserica pe vechile temelii, așa cum se proceda frecvent în epocă, păstrând partea cea bună a acestora. Prima atestare documentară a ei rezultă dintr-un hrisov emis la 6 iulie 1648 de către Matei Basarab, prin care voievodul îi confirma satul cu același nume dăruit de ctitor.
Închinată Sfântului Mormânt de cel de-al doilea ctitor al său, mănăstirea este răscumpărată de domnitorul Constantin Brâncoveanu în anul 1693 și făcută metoc al mănăstirii Hurezi. În timpul lui s-a zugrăvit interiorul, s-a adăugat pridvorul în stil brâncovenesc, s-au construit unele chilii și clopotnița, precum și zidurile de cetate.
După Danciul Pârâianu şi înaintaşii acestuia, Constantin Brâncoveanu poate fi socotit, al treilea ctitor al Mănăstirii Polovragi. Pictura bisericii este deosebit de valoroasă atât în ceea ce priveşte iconografia cât şi execuţia tehnică. Ea a fost executată în anul 1713 de Constantin Zugravul. De o parte şi de alta a intrării în pridvor se pot admira cele două reprezentări, iconografice, unice în ţara noastră ale mănăstirilor româneşti închinate la Sfântul Munte Athos. Chiliile şi celelalte încăperi ale mănăstirii sunt orânduite în jurul bisericii pe laturile de est, sud şi vest, formând alături de zidul de incintă de pe latura de nord o adevărată cetate de apărare. Intrarea în incintă se realizează pe latura de sud printr-o poartă masivă deasupra căreia se înalţă clopotniţa ridicată în epoca lui Constantin Brâncoveanu. Printr-o poartă din zidul nordic al incintei mănăstirii se pătrunde în cea de-a doua incintă unde se află bolniţa, ctitorie a egumenului Lavrentie, la 1732, fiind pictată la 1738 de Gheorgheie şi Ionu - zugravi.
Arhitectură
Mănăstirea este construită sub formă de cetate rectangulară, în stil bizantin.
Biserica mănăstirii Polovragi este construită în stil bizantin, având forma trilobată, realizată într-o simetrie proporționată. De remarcat este catapeteasma, executată din lemn de tei, o adevărată capodoperă a vechii sculpturi românești, având o bogată ornamentație cu împletituri florale.
Biserica mănăstirii Polovragi este înconjurată de chilii, formând o puternică cetate de apărare. În ea se pătrunde printr-o poartă masivă deasupra căreia se înalță clopotnița. Ca toate marile mănăstiri ortodoxe, și Polovragiul are în preajma ei o biserica pentru satisfacerea dorințelor sufletești numită biserică bolniță, construită în anul 1732.
Iconografie
Pictura bisericii, deși asemănătoare cu cea de la Hurezi, fiind opera comună a unor pictori renumiți, are caracteristici proprii, cu valoare de prototip.
În exterior, deasupra arcadei mijlocii a pridvorului găsim icoana "Acoperământul Maicii Domnului", executată în anul 1713 de zugravul Constantin.
Pictura interioară, păstrată intactă, are o mare valoare artistică. Coloritul, pe fond albastru, are nuanțe armonioase și sobre.
Mișcarea culturală de la Polovragi
Și la Polovragi a existat o puternică mișcare culturală. Și astăzi mănăstirea adăpostește peste 3000 de volume in limbile română, slavonă și greacă. Printre ele se află cărți rare, manuscrise de muzică psaltică. Alături de cărți se găsește o bogată colecție de icoane pe lemn și sticla, totalizând peste 650 de exemplare, provenind din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.
Galerie foto
Intrare
Intrare în curtea interioară
Chilii şi pangar
Fâtână cu foişor
Chilii
Biserica mănăstirii
Curtea interioară
Bolniţa mănăstirii
Bibliografie
- Veniamin Nicolae, Ctitoriile lui Matei Basarab, Bucureşti, 1982.
