[[image:altarboy.jpg|right|thumb|Tânăr îmbrăcat cu stihar în timpul slujbei]] '''Stiharul''' (gr. Στιχάριον) este un veşmânt liturgic, lung şi îngust, cu mâneci largi şi strâns pe gât. Nu trebuie confundat [[stih]], [[stihiră]], [[stihoavnă]] - termeni din [[imnografie]].

În timpul Slujbei rânduielii de Pregătirepregătire pentru [[Sfânta Liturghie]], preotul ia stiharul, binecuvântează [[crucea ]] de pe spate şi spune: "Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Mă bucur în " Şi îmbrăcând veşmântul spune: "Bucura-se-va sufletul meu întru Domnul, şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu; căci Mcă m-a îmbrăcat în veşmântul mântuirii şi cu hainele mântuirii, Mhaina veseliei m-a acoperit cu mantaua izbăvirii, împodobit; ca pe un unui mire împodobit cu o mi-a pus cunună împărăteascã, şi ca pe o mireasă, împodobită m-a împodobit cu podoabele eipodoabă. " (''Isaia 61:10''); acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin."

Veşmântul latin echivalent cu stiharul este numit "alb". La fel, este un veşmânt lung purtat de episcop sau preot pe sub "chasuble" care la rândul lui este echivalent cu felonul [[felon]]ul răsăritean. Alb-ul poate fi simplu sau decorat cu broderii sau cu danteladantelă, dar este în majoritatea cazurilor alb.