Depunere

Depunerea este scoaterea unui cleric din slujire și din treapta clericală, și reducerea lui la starea de laic obișnuit. Când un cleric este depus, el nu mai face parte din cler și nu mai poate îndeplini nicio funcție sau slujire clericală. Doar episcopul poate depune un cleric. Depunerea este reglementată de dreptul canonic și de regulamentele fiecărei Biserici autocefale, fiind cel mai adesea consecința unor acte grave de imoralitate (afaceri materiale, desfrâu etc.) sau a neascultării unui cleric față de ierarhia lui bisericească (episcop, sinod).

Un cleric poate fi depus ca urmare a unui proces oficial de judecată canonică de către o instanță de judecată bisericească, dar depunerea poate surveni și ca o consecință implicită a unor opțiuni existențiale, cum ar fi apostazia. În ambele cazuri, acțiunea episcopului este mai degrabă considerată a fi o formă de constatare sau de recunoaștere a unei "auto-depuneri", consecință a acțiunilor celui incriminat.

Teologia ortodoxă privitoare la hirotonie nu consideră că prin aceasta se conferă o "pecete de neșters", ca în Biserica Catolică. În Biserica Ortodoxă, dat fiind că rolul clerului se împlinește numai în Biserică, iar autoritatea acestuia este o formă de delegare a autorității episcopului (sau, în cazul episcopului, a întregului episcopat), atunci când un cleric este depus, el într-adevăr nu mai este cleric.

Depunerea se deosebește de caterisire, dar și de suspendare (care este oprirea de la slujire pentru o perioadă).