Mănăstirea Vodița (județul Mehedinți): Diferență între versiuni
(completări și referințe) |
m |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | + | '''Vodița''' este o [[mănăstire]] situată pe valea râului Vodița (la aproximativ 1 km în amonte de gura de vărsare în Dunăre), la circa 15 km vest de Drobeta-Turnu Severin, județul Mehedinți.<ref name="DJC">[http://www.mehedinti.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=987 Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural National Mehedinti: ''Ruinele Mănăstirii Vodița''], accesat 29 octombrie 2015.</ref> Este printre primele mănăstiri atestate documentar din Țara Românească, fiind ridicată pe cheltuiala voievodului Vladislav I (''Vlaicu Vodă''), la sugestia și prin efortul Sf. [[Nicodim de la Tismana]]. Cel mai probabil a fost ridicată în perioada 1369 (când Sf. Nicodim a ajuns în Țara Românească) și 1374<ref>''Documenta Romaniae Historica, Țara Românească'', vol. 1, 1247-1500, doc. 6, pag. 18</ref>, când este menționat pentru prima dată acest locaș de cult într-un document emis de Vladislav I, în care se spune: | |
| − | |||
| − | '''Vodița''' | ||
:''Pentru că eu, cel întru Hristos Dumnezeu, binecredinciosul voievod Vladislav, din mila lui Dumnezeu, domn a toată Ungrovlahia, am binevoit, după îndemnul lui Dumnezeu, să ridic o mănăstire la Vodița în numele marelui și purtătorului de Dumnezeu Andonie, ascultând pe cinstitul între călugări Nicodim, de asemenea și cu cheltuiala și cu daruri de la domnia mea, iar cu munca lui kir Nicodim, și a fraților lui, am zidit și am zugrăvit.'' | :''Pentru că eu, cel întru Hristos Dumnezeu, binecredinciosul voievod Vladislav, din mila lui Dumnezeu, domn a toată Ungrovlahia, am binevoit, după îndemnul lui Dumnezeu, să ridic o mănăstire la Vodița în numele marelui și purtătorului de Dumnezeu Andonie, ascultând pe cinstitul între călugări Nicodim, de asemenea și cu cheltuiala și cu daruri de la domnia mea, iar cu munca lui kir Nicodim, și a fraților lui, am zidit și am zugrăvit.'' | ||
Ansamblul mănăstirii a fost reconstruit în 1689 de către boierul Cornea Brăiloiu, mare agă în timpul domniilor lui [[Șerban Cantacuzino]] și [[Constantin Brâncoveanu]], așa cum reiese dintr-un document din 15 iunie 1689.<ref name="DJC"/> | Ansamblul mănăstirii a fost reconstruit în 1689 de către boierul Cornea Brăiloiu, mare agă în timpul domniilor lui [[Șerban Cantacuzino]] și [[Constantin Brâncoveanu]], așa cum reiese dintr-un document din 15 iunie 1689.<ref name="DJC"/> | ||
| − | În urma războiului austro-turc încheiat cu Pacea de la Passarowitz din anul 1718, Manastirea Vodița a suferit mari distrugeri și a intrat într-o perioadă de | + | În urma războiului austro-turc încheiat cu Pacea de la Passarowitz din anul 1718, Manastirea Vodița a suferit mari distrugeri și a intrat într-o perioadă de decădere. În secolul al XIX, deja clădirile fostei mănăstiri erau în ruină.<ref name="DJC"/> |
==Arhitectura== | ==Arhitectura== | ||
Versiunea de la data 30 octombrie 2015 19:39
Vodița este o mănăstire situată pe valea râului Vodița (la aproximativ 1 km în amonte de gura de vărsare în Dunăre), la circa 15 km vest de Drobeta-Turnu Severin, județul Mehedinți.[1] Este printre primele mănăstiri atestate documentar din Țara Românească, fiind ridicată pe cheltuiala voievodului Vladislav I (Vlaicu Vodă), la sugestia și prin efortul Sf. Nicodim de la Tismana. Cel mai probabil a fost ridicată în perioada 1369 (când Sf. Nicodim a ajuns în Țara Românească) și 1374[2], când este menționat pentru prima dată acest locaș de cult într-un document emis de Vladislav I, în care se spune:
- Pentru că eu, cel întru Hristos Dumnezeu, binecredinciosul voievod Vladislav, din mila lui Dumnezeu, domn a toată Ungrovlahia, am binevoit, după îndemnul lui Dumnezeu, să ridic o mănăstire la Vodița în numele marelui și purtătorului de Dumnezeu Andonie, ascultând pe cinstitul între călugări Nicodim, de asemenea și cu cheltuiala și cu daruri de la domnia mea, iar cu munca lui kir Nicodim, și a fraților lui, am zidit și am zugrăvit.
Ansamblul mănăstirii a fost reconstruit în 1689 de către boierul Cornea Brăiloiu, mare agă în timpul domniilor lui Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu, așa cum reiese dintr-un document din 15 iunie 1689.[1]
În urma războiului austro-turc încheiat cu Pacea de la Passarowitz din anul 1718, Manastirea Vodița a suferit mari distrugeri și a intrat într-o perioadă de decădere. În secolul al XIX, deja clădirile fostei mănăstiri erau în ruină.[1]
Arhitectura
Biserica iniţială a mănăstirii este probabil primul monument al arhitecturii sacrale româneşti ridicat pe plan triconc. Acest aşa-numit tip Vodița I s-a păstrat doar prin fundamente. Vlaicu-Vodă a ctitorit în 1370-1375 o nouă biserică a cărei sistem de boltire este susţinut de pilaștri aflați de o parte şi de alta a absidelor laterale. Acest tip, Vodiţa II, este tot de plan triconc, dar bolta este aici îngustată de sistemul de susţinere. Tipul Vodiţa II este întâlnit frecvent în arhitectura Țării Româneşti până în secolul al XVIII-lea.
Mănăstirea Vodița în prezent
La propunerea fundației „Societatea Vodița”, constituită în 1990, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat în ianuarie 1991 reînființarea Mănăstirii Vodița. În perioada 1991-1995 s-a construit un impunător corp de chilii, în care se află și stăreția și trapeza mănăstirii. Noua biserică, din lemn, cu hramul Nașterea Maicii Domnului a fost sfințită la 29 iulie 2001 de către IPS Teofan, Mitropolitul Olteniei.[1]
Galerie foto
Mănăstirea Vodiţa astăzi
Ruinele chiliilor iniţiale
Ruinele bisericii
Ruinele bisericii
Altarul bisericii iniţiale
Note
Bibliografie
- Vasile Drăguţ: Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească, Bucureşti, 2000, p. 448.
