'''Chivotul''' (tradus cutie casetă, numit şi și artoforiu sau tabernacol) are două sensuri, unul actual şi și unul vechi, antic (Chivotul [[Decalog|Legii]]) din vremea exodului israeliţilor israeliților din Egipt.

În sens actual este o cutie în formă de bisericuţăbisericuță, făcută din metal şi și păstrată pe [[Sfânta Masă]], având în interior o altă cutie, mai mică, din metal preţiosprețios, în care se păstrează [[Sfânta ÎmpărtăşanieÎmpărtășanie]] pentru bolnavi şi și copii, sfinţită sfințită în [[Joia Mare]] a fiecărui an şi și pregătită pentru a fi depusă în Chivot în a treia zi de PaştePaște.

Există menţiuni mențiuni despre chivot încă din scrierile Sfântului [[Ciprian al Cartaginei]], în secolul al III-lea.

În locul chivotului se mai foloseştefolosește, cu acelaşi același scop, o cutiuţă cutiuță în formă de porumbel, suspendată de bolta baldachinului de deasupra [[Sfânta Masă|Sfintei Mese]]. Cutiuţa Cutiuța este numită chiar porumbel.

Chivotul aminteşte amintește de vasul (năstrapa de aur) cu mană, care se păstra în chivotul sau sicriul Legii, din templul [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]].

În muzeele publice sau mănăstireşti mănăstirești se păstrează vechi chivote care sunt adevărate bijuterii de artă.

Chivotul Legii (sau sicriul Legii) este o cutie cu capac frumos, împodobit cu doi [[heruvim|heruvimi]] (în basorelief) auriţi auriți (Ieşire Ieșire 25.10-22) în care se păstrau Tablele Legii (adică Tablele cu [[Decalog]]ul), toiagul lui [[Aaron]] şiși, după aşezarea așezarea în Canaan, tot aici s-a pus şi și năstrapa (vasul) cu mană (hrana dată de Dumnezeu evreilor în pustie), în amintirea exodului şi și a [[griji|grijii]] lui Dumnezeu faţă față de poporul lui Israel. Era cel mai important obiect de cult din Cortul adunării (sau Cortul mărturiei), ambele (şi și chivotul şi și Cortul adunării) construite după indicaţiile indicațiile lui Dumnezeu când i-a dat lui [[Moise]] Tablele Legii (IeşireaIeșirea, cap 25-28). Chivotul Legii era semnul văzut al alianţei alianței dintre Dumnezeu şi și Israel, poporul său, de aceea se şi și numea Arca alianţei alianței sau Arca legământului sau Tabernacol. Chivotul era păstrat în Sfânta Sfintelor din Cortul mărturiei.

1.Preot profesor doctor [[Vasile Răducă]], ''Ghidul creştinului creștinului ortodox de azi'', Editura Humanitas, BucureştiBucurești, 2000.

2.Ene Branişte şi Braniște și Ecaterina BranişteBraniște-Dicţionar Dicționar enciclopedic de cunoştinţe cunoștințe religioase, pag 101, Editura Diecezană CaransebeşCaransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2