Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.849 de modificări
Modificări
→Viața
Printre victoriile sale se numără recucerirea Coloniei Agrippina (Cologne) şi asigurarea securităţii frontierei de pe Rin pentru următorii 50 de ani. Odată cu moartea lui Constantinus al II-lea pe [[3 noiembrie]] 361, Iulian a devenit împărat, fiind recunoscut prin testamentul lui Constantinus ca succesorul său de drept.
Iulian, ce devenise sceptic în privinţa creştinismului datorită intrigilor şi crimelor ce au avut loc sub Constantinus, a restabilit [[Persecuţii împotriva creştinilor|persecutarea creştinilor ]] în momentul urcării sale pe tronul Imperial. Una dintre persecuții a luat forma edictului de toleranţă din anul 362 prin care s-a pus capăt persecutării neîntrerupte a păgânilor şi distrugerea templelor acestora. Prin acţiunile sale a încercat să submineze eforturile creştinilor de a se opune restabilirii păgânismului în Imperiu. Edictul său privitor la şcoli, interzicea profesorilor creştini de-a folosi surse păgâne ce constituiau în fapt fundamentul educaţiei Romane. Astfel, a încercat să înstrăineze studenţii creştini de societatea Romană privându-i de cunoştinţele necesare pentru reuşita în lume. Prin rechemarea episcopilor exilaţi, Iulian a încurajat disensiunea printre creştini care deja se luptau împotriva ereziei [[erezie]]i lui [[Arie]].
Se pare ca Iulian nu a practicat păgânismul civic al imperiului de dinainte de Constantin, deşi a încurajat restaurarea templelor păgâne, ci mai degrabă s-a asociat cu o abordare magică a filozofiilor clasice numită teurgie sau neoplatonism.
În orice caz, practicile lui nu erau creştine. Se credea Alexandru cel Mare în alt corp prin transmigrarea sufletelor [[sufletel]]or după învăţăturile lui Platon şi Pitagora. A scris o serie de lucrări controversate , printre care unele dintre ele au supravieţuit , inclusiv tratate filozofice , imne și desigur satire sau critici despre creştinism şi depre Constantin cel Mare. Eforturile lui de a readuce păgânismul erau oricum sortite eşecului încă de la început, deoarece marea majoritate a Imperiului de atunci era mai degrabă indiferentă la acest lucru .
În 362, Iulian a început o campanie împotriva Perșilor din estrăsărit. Acolo, pe [[26 iunie ]] 363, Iulian a fost rănit mortal în timpul bătăliei din Ctesiphon, o bătălie victorioasă, dar neconcludentă. Nu purta armura, ori din încrederea unei victorii, ori datorită grabei sau din neaducere aminte. Odată cu moartea sa, ultima împotrivire oficială contra creştinismului s-a sfârşit iar în februarie 380 Theodosius [[Teodosie cel Mare (împărat)|Teodosie I ]] (Theodosius Teodosie cel Mare) a publicat edictul care prin care toţi supuşii săi trebuie să mărturisească religia creştină.
==Legături externe==