Gherman de la Neamț: Diferență între versiuni
m (a mutat Gherman Ieroschimonahul de la Neamţ la Gherman de la Neamţ: cf manual de stil) |
|||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
'''Cuviosul Gherman de la Neamţ''',s-a născut în [[Moldova]],în a doua jumătate a secolului al XIII-lea,nevoidu-se în tinereţe la [[Muntele Athos]]. | '''Cuviosul Gherman de la Neamţ''',s-a născut în [[Moldova]],în a doua jumătate a secolului al XIII-lea,nevoidu-se în tinereţe la [[Muntele Athos]]. | ||
| + | |||
Întorcându-se în pământul părinţilor săi cu câţiva ucenici şi aflând loc retras de lume în [[Munţii Neamţului]], a fost călăuzit de [[Duhul Sfânt]] să sihăstrească aici,întemeind la începutul secolului al XIV-lea o vestită sihăstrie pe locul actualei '''Mănăstiri Neamţ'''. | Întorcându-se în pământul părinţilor săi cu câţiva ucenici şi aflând loc retras de lume în [[Munţii Neamţului]], a fost călăuzit de [[Duhul Sfânt]] să sihăstrească aici,întemeind la începutul secolului al XIV-lea o vestită sihăstrie pe locul actualei '''Mănăstiri Neamţ'''. | ||
| + | |||
'''Cuviosul Gherman''' adunând în jurul său mai mulţi ucenici a înălţat o mică biserică de lemn cu hramul Sfântul [[Ioan Teologul]]. În anul 1320, ucenicii l-au ales egumen şi părinte duhovnicesc, nevoindu-se împreună în desăvârşită dragoste de [[Hristos]], în rugăciune şi linişte. | '''Cuviosul Gherman''' adunând în jurul său mai mulţi ucenici a înălţat o mică biserică de lemn cu hramul Sfântul [[Ioan Teologul]]. În anul 1320, ucenicii l-au ales egumen şi părinte duhovnicesc, nevoindu-se împreună în desăvârşită dragoste de [[Hristos]], în rugăciune şi linişte. | ||
| + | |||
'''Sihăstria Sfântului Ioan Teologul''', a fost înnoită mai târziu de [[Bogdan I]], întemeietorul Moldovei (1359-1365) şi de urmaşii lui, devenind cea dintâi mănăstire voievodală muşatină. | '''Sihăstria Sfântului Ioan Teologul''', a fost înnoită mai târziu de [[Bogdan I]], întemeietorul Moldovei (1359-1365) şi de urmaşii lui, devenind cea dintâi mănăstire voievodală muşatină. | ||
| + | |||
'''Cuviosul Gherman ieroschimonahul''' a povăţuit obştea sa până în anul 1362, devenind vestit duhovnic al călugărilor şi lucrător al rugăciunii lui Iisus, învăţând pe sihaştri această dumnezeiască lucrare. | '''Cuviosul Gherman ieroschimonahul''' a povăţuit obştea sa până în anul 1362, devenind vestit duhovnic al călugărilor şi lucrător al rugăciunii lui Iisus, învăţând pe sihaştri această dumnezeiască lucrare. | ||
Ajuns la adânci bătrâneţi şi bineplăcând lui [[Dumnezeu]], '''Cuviosul Gherman''', cel dintâi stareţ al Mănăstirii Neamţ, s-a săvârşit cu pace în anul 1362 numărându-se în ceata cuvioşilor părinţi. | Ajuns la adânci bătrâneţi şi bineplăcând lui [[Dumnezeu]], '''Cuviosul Gherman''', cel dintâi stareţ al Mănăstirii Neamţ, s-a săvârşit cu pace în anul 1362 numărându-se în ceata cuvioşilor părinţi. | ||
| + | |||
| + | [[Categorie:Monahi]] | ||
Versiunea de la data 22 mai 2010 10:07
Cuviosul Gherman de la Neamţ,s-a născut în Moldova,în a doua jumătate a secolului al XIII-lea,nevoidu-se în tinereţe la Muntele Athos.
Întorcându-se în pământul părinţilor săi cu câţiva ucenici şi aflând loc retras de lume în Munţii Neamţului, a fost călăuzit de Duhul Sfânt să sihăstrească aici,întemeind la începutul secolului al XIV-lea o vestită sihăstrie pe locul actualei Mănăstiri Neamţ.
Cuviosul Gherman adunând în jurul său mai mulţi ucenici a înălţat o mică biserică de lemn cu hramul Sfântul Ioan Teologul. În anul 1320, ucenicii l-au ales egumen şi părinte duhovnicesc, nevoindu-se împreună în desăvârşită dragoste de Hristos, în rugăciune şi linişte.
Sihăstria Sfântului Ioan Teologul, a fost înnoită mai târziu de Bogdan I, întemeietorul Moldovei (1359-1365) şi de urmaşii lui, devenind cea dintâi mănăstire voievodală muşatină.
Cuviosul Gherman ieroschimonahul a povăţuit obştea sa până în anul 1362, devenind vestit duhovnic al călugărilor şi lucrător al rugăciunii lui Iisus, învăţând pe sihaştri această dumnezeiască lucrare. Ajuns la adânci bătrâneţi şi bineplăcând lui Dumnezeu, Cuviosul Gherman, cel dintâi stareţ al Mănăstirii Neamţ, s-a săvârşit cu pace în anul 1362 numărându-se în ceata cuvioşilor părinţi.
