Aftartodochetism: Diferență între versiuni
(leg. interne) |
RappY (Discuție | contribuții) (→Articole înrudite: Adăugare Theopashism ca articol înrudit) |
||
| (Nu s-au afișat 2 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | '''Aftartodochetismul''' sau '''aftardochestismul''' (gr. ''aphthartos'' - nestricăcios; gr. ''dokesis'' - asemănare) este o [[erezie]] susţinută de [[Iulian de Halicarnas]] (sec. VI), după care trupul lui Hristos născut din [[Fecioara Maria]] a fost trupul Noului Adam, fără [[păcat]], incoruptibil (gr. ''aphthartos''). Umanitatea lui Hristos este nu numai fără păcat, dar nici nu poartă urmările păcatului lui [[Adam]], adică slăbiciunile şi afectele ei naturale. [[Sever | + | '''Aftartodochetismul''' sau '''aftarodochetismul''' sau '''aftardochestismul''' (gr. ''aphthartos'' - nestricăcios; gr. ''dokesis'' - asemănare) este o [[erezie]] susţinută de [[Iulian de Halicarnas]] (sec. VI), după care trupul lui Hristos născut din [[Fecioara Maria]] a fost trupul Noului Adam, fără [[păcat]], incoruptibil (gr. ''aphthartos''). Umanitatea lui Hristos este nu numai fără păcat, dar nici nu poartă urmările păcatului lui [[Adam]], adică slăbiciunile şi afectele ei naturale. [[Sever al Antiohiei]] acuză pe Iulian şi pe discipolii săi extremişti de [[dochetism]], ceea ce ar însemna că [[Cuvânt|Logosul]] nu şi-a asumat o umanitate reală, în starea ei căzută, cu toate urmările păcatului, inclusiv coruptibilitatea. Dar în ce constă coruptibilitatea firii umane? Este naturală, sau e o consecinţă a păcatului? Iulian neagă că omul e stricăcios prin fire, deci natura lui Hristos este nestricăcioasă. |
Împotriva acestei doctrine, sfântul [[Ioan Damaschin]] va arăta că în Hristos nu se poate nega realitatea umană a suferinţei. El a fost liber de păcat, dar Şi-a însuşit în mod voluntar starea căzută a omului, pentru a-l libera definitiv. În discuţiile ulterioare s-a precizat că păcatul este o boală, stricăciune (gr. ''phtora'') care a afectat întreaga umanitate. După păcat - adică starea de separare de Dumnezeu şi de supunere sub consecinţele ei - omul are un mod existenţă (gr. ''tropos'') afectat de [[moartea]], mod care e în opoziţie cu natura şi vocaţia sa (gr. ''logos''). În acest sens, jertfa lui Hristos este o scoatere a firii omeneşti din stricăciune şi mortalitate. | Împotriva acestei doctrine, sfântul [[Ioan Damaschin]] va arăta că în Hristos nu se poate nega realitatea umană a suferinţei. El a fost liber de păcat, dar Şi-a însuşit în mod voluntar starea căzută a omului, pentru a-l libera definitiv. În discuţiile ulterioare s-a precizat că păcatul este o boală, stricăciune (gr. ''phtora'') care a afectat întreaga umanitate. După păcat - adică starea de separare de Dumnezeu şi de supunere sub consecinţele ei - omul are un mod existenţă (gr. ''tropos'') afectat de [[moartea]], mod care e în opoziţie cu natura şi vocaţia sa (gr. ''logos''). În acest sens, jertfa lui Hristos este o scoatere a firii omeneşti din stricăciune şi mortalitate. | ||
| Linia 5: | Linia 5: | ||
==Articole înrudite== | ==Articole înrudite== | ||
*[[Dochetism]] | *[[Dochetism]] | ||
| + | *[[Theopashism]] | ||
*[[Erezii]] | *[[Erezii]] | ||
| Linia 11: | Linia 12: | ||
[[Categorie:Erezii]] | [[Categorie:Erezii]] | ||
| + | |||
| + | [[en:Aphthartodocetism]] | ||
Versiunea curentă din 6 martie 2024 15:32
Aftartodochetismul sau aftarodochetismul sau aftardochestismul (gr. aphthartos - nestricăcios; gr. dokesis - asemănare) este o erezie susţinută de Iulian de Halicarnas (sec. VI), după care trupul lui Hristos născut din Fecioara Maria a fost trupul Noului Adam, fără păcat, incoruptibil (gr. aphthartos). Umanitatea lui Hristos este nu numai fără păcat, dar nici nu poartă urmările păcatului lui Adam, adică slăbiciunile şi afectele ei naturale. Sever al Antiohiei acuză pe Iulian şi pe discipolii săi extremişti de dochetism, ceea ce ar însemna că Logosul nu şi-a asumat o umanitate reală, în starea ei căzută, cu toate urmările păcatului, inclusiv coruptibilitatea. Dar în ce constă coruptibilitatea firii umane? Este naturală, sau e o consecinţă a păcatului? Iulian neagă că omul e stricăcios prin fire, deci natura lui Hristos este nestricăcioasă.
Împotriva acestei doctrine, sfântul Ioan Damaschin va arăta că în Hristos nu se poate nega realitatea umană a suferinţei. El a fost liber de păcat, dar Şi-a însuşit în mod voluntar starea căzută a omului, pentru a-l libera definitiv. În discuţiile ulterioare s-a precizat că păcatul este o boală, stricăciune (gr. phtora) care a afectat întreaga umanitate. După păcat - adică starea de separare de Dumnezeu şi de supunere sub consecinţele ei - omul are un mod existenţă (gr. tropos) afectat de moartea, mod care e în opoziţie cu natura şi vocaţia sa (gr. logos). În acest sens, jertfa lui Hristos este o scoatere a firii omeneşti din stricăciune şi mortalitate.
Articole înrudite
Surse
- Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicţionar de teologie ortodoxă, EIBM al BOR, Bucureşti, 1981, pp.153-154.
