Soborul Maicii Domnului: Diferență între versiuni
m (diacritice noi (cu virgulă) și leg. interne) |
|||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | '''Soborul Maicii Domnului''' sau [[Sobor]]ul / '''Adunarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu''' ( | + | '''Soborul Maicii Domnului''' sau [[Sobor]]ul / '''Adunarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu''' (grec. ''Synaxis tis hyperaghias Theotokou''; [[Limba slavonă|slavonă]] ''Sobor Presviatîi Bogorodițîi''), adică adunarea (de slujbă) a credincioșilor în cinstea [[Maica Domnului|Preasfintei Fecioare]], este una din cele mai vechi sărbători în cinstea Maicii Domnului, care are loc a doua zi de [[Crăciun]], [[26 decembrie]], potrivit regulii după care a doua zi după marile [[praznic]]e se face pomenirea acelor [[Sfinți|persoane sfinte]] care au fost organe ale evenimentului sărbătorit ori au luat parte la el. |
| − | Este o sărbătoare | + | Este o sărbătoare care se află și în ritul sirienilor [[Monofizitism|monofiziți]] (iacobiți), ceea ce înseamnă că ea datează cel puțin din secolul al V-lea (epoca despărțirii acestora de ortodocși), originea ei fiind pusă de unii liturgiști în legătură cu [[Sinodul III Ecumenic]] din [[Efes]] (431) și fiind privită ca un pandantiv al sărbătorii similare (soborului) a Sfântului [[Ioan Botezătorul]], de la [[7 ianuarie]]. În secolul al VII-lea se face aluzie la ea în [[Canon]]ul 79 al [[Sinodul Quinisext|Sinodului Trulan]], care condamnă obiceiul unora de a cinsti în această zi lăuzia Maicii Domnului, prin împărțirea de ''semidale'' (niște pâinișoare făcute din făină făină de grâu). |
| − | Fiind legată de praznicul | + | Fiind legată de praznicul Nașterii Domnului, ea este o sărbătoare cu ținere (cu serbare), ca o continuare a Crăciunului. |
==Surse== | ==Surse== | ||
| − | Ene Braniște, ''Liturgica generală'', EIBM al BOR, București, 1993, p.193 | + | * Ene Braniște, ''Liturgica generală'', EIBM al BOR, București, 1993, p.193 |
[[Categorie:Maica Domnului]] | [[Categorie:Maica Domnului]] | ||
[[Categorie:Sărbători]] | [[Categorie:Sărbători]] | ||
Versiunea curentă din 26 decembrie 2018 05:58
Soborul Maicii Domnului sau Soborul / Adunarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (grec. Synaxis tis hyperaghias Theotokou; slavonă Sobor Presviatîi Bogorodițîi), adică adunarea (de slujbă) a credincioșilor în cinstea Preasfintei Fecioare, este una din cele mai vechi sărbători în cinstea Maicii Domnului, care are loc a doua zi de Crăciun, 26 decembrie, potrivit regulii după care a doua zi după marile praznice se face pomenirea acelor persoane sfinte care au fost organe ale evenimentului sărbătorit ori au luat parte la el.
Este o sărbătoare care se află și în ritul sirienilor monofiziți (iacobiți), ceea ce înseamnă că ea datează cel puțin din secolul al V-lea (epoca despărțirii acestora de ortodocși), originea ei fiind pusă de unii liturgiști în legătură cu Sinodul III Ecumenic din Efes (431) și fiind privită ca un pandantiv al sărbătorii similare (soborului) a Sfântului Ioan Botezătorul, de la 7 ianuarie. În secolul al VII-lea se face aluzie la ea în Canonul 79 al Sinodului Trulan, care condamnă obiceiul unora de a cinsti în această zi lăuzia Maicii Domnului, prin împărțirea de semidale (niște pâinișoare făcute din făină făină de grâu).
Fiind legată de praznicul Nașterii Domnului, ea este o sărbătoare cu ținere (cu serbare), ca o continuare a Crăciunului.
Surse
- Ene Braniște, Liturgica generală, EIBM al BOR, București, 1993, p.193
