Steag: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(nou)
 
m (Corectare diacritice. Actualizare link-uri.)
 
Linia 1: Linia 1:
[[Image:Theotokos-Standard.JPG|thumb|right|100px|Steag bisericesc cu chipul Maicii Domnului cu Pruncul]]
+
[[Imagine:Theotokos-Standard.JPG|thumb|right|100px|Steag bisericesc cu chipul Maicii Domnului cu Pruncul]]
'''Steagurile''' bisericeşti sau '''praporii''' (din sl. ''praporu'') sunt un tip particular de stindarde folosite în [[Biserica Ortodoxă]] şi în [[Biserica Romano-Catolică|Biserica Catolică]], la procesiunile din cadrul unor slujbe bisericeşti. Steagurile sunt alcătuite din bucăţi de pânză în general de un metru lungime şi 60 cm lăţime sau chiar mai mari. Sunt fixate pe un suport de lemn alcătuit de obicei dintr-o prăjină lungă şi o bară orizontală de care se prinde steagul, acestea fiind împodobite în vârf cu o cruce. Pe pânză sunt pictate, brodate sau, mai nou, imprimate chipul [[Iisus Hristos|Mântuitorului]] (sau al unor scene din viaţa Acestuia, precum [[Teofania|Botezul Domnului]] sau [[Învierea Domnului|Învierea]] Sa), al [[Maica Domnului|Maicii Domnului]], ale sfinţilor [[îngeri]] sau ale altor sfinţi cinstiţi în mod deosebit, sau icoana [[hram]]ului bisericii. Pânza mai poate fi brodată cu diferite motive (vegetale, cruci, îngeri) În partea de jos, pânza este de obicei tăiată rotund, formând un fel de franjuri.  
+
'''Steagurile''' bisericești sau '''praporii''' (din sl. ''praporu'') sunt un tip particular de stindarde folosite în [[Biserica Ortodoxă]] și în [[Biserica Romano-Catolică|Biserica Catolică]], la procesiunile din cadrul unor slujbe bisericești. Steagurile sunt alcătuite din bucăți de pânză în general de un metru lungime și 60 cm lățime sau chiar mai mari. Sunt fixate pe un suport de lemn alcătuit de obicei dintr-o prăjină lungă și o bară orizontală de care se prinde steagul, acestea fiind împodobite în vârf cu o cruce. Pe pânză sunt pictate, brodate sau, mai nou, imprimate chipul [[Iisus Hristos|Mântuitorului]] (sau al unor scene din viața Acestuia, precum [[Epifania|Botezul Domnului]] sau [[Învierea Domnului|Învierea]] Sa), a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]], ale sfinților [[îngeri]] sau ale altor sfinți cinstiți în mod deosebit, sau icoana [[hram]]ului bisericii. Pânza mai poate fi brodată cu diferite motive (vegetale, cruci, îngeri). În partea de jos, pânza este de obicei tăiată rotund, formând un fel de franjuri.
  
În unele locuri, se obişnuieşte ca steagurile să fie alcătuite în întregime din lemn traforat sau sculptat ori din metal (preţios), având în centru o icoană pictată pe lemn.
+
În unele locuri, se obișnuiește ca steagurile să fie alcătuite în întregime din lemn traforat sau sculptat ori din metal (prețios), având în centru o icoană pictată pe lemn.
  
Steagurile se păstrează în biserică. În funcţie de tradiţia locală, acestea se ţin în pronaos, sau, în Ardeal, de-a lungul pereţilor laterali ai naosului bisericii.
+
Steagurile se păstrează în biserică. În funcție de tradiția locală, acestea se din în [[pronaos]], sau, în Ardeal, de-a lungul pereților laterali ai [[naos]]ului bisericii.
  
 
==Originea==
 
==Originea==
[[File:Konstantin den stores labarum.JPG|thumb|right|100px|Labarum, steagul lui Constantin cel Mare cu monograma lui Hristos]]
+
 
Se crede că steagurile bisericeşti îşi au originea în aşa-numitul ''[[Labarum]]'', steagul împodobit cu monograma lui Hristos purtat de împăratul [[Constantin cel Mare]], ca urmare a unui vis în care i s-a arătat Mântuitorul, în bătălia împotriva duşmanului său Maxenţiu. Steagurile cu însemne creştine – atât cu crucea, cât şi cu monograma lui Hristos au fost folosite mai târziu de împăraţii creştini din [[Imperiul Roman de Răsărit|Imperiul Bizantin]] şi a intrat şi în uzul liturgic al bisericii, pentru procesiuni. În unele limbi (de ex. engleză) steagurile bisericeşti sunt desemnate în continuare cu termenul ''labarum''.
+
[[Fișier:Konstantin den stores labarum.JPG|thumb|right|100px|Labarum, steagul lui Constantin cel Mare cu monograma lui Hristos]]
 +
Se crede că steagurile bisericești își au originea în așa-numitul ''[[Labarum]]'', steagul împodobit cu monograma lui Hristos purtat de împăratul [[Constantin cel Mare]], ca urmare a unui vis în care i s-a arătat Mântuitorul, în bătălia împotriva dușmanului său Maxențiu. Steagurile cu însemne creștine – atât cu crucea, cât și cu monograma lui Hristos au fost folosite mai târziu de împărații creștini din [[Imperiul Bizantin]] și a intrat și în uzul liturgic al bisericii, pentru procesiuni. În unele limbi (de ex. engleză) steagurile bisericești sunt desemnate în continuare cu termenul ''labarum''.
  
 
==Simbolistica==
 
==Simbolistica==
Simbolistica steagurilor bisericeşti este una de origine militară. Astfel, după cum, în război, steagurile care merg înaintea armatelor este în acelaşi timp un simbol al suveranului, dar şi al însuşi corpului de armată respectiv, tot astfel, steagurile care merg înaintea procesiunilor bisericeşti arată unirea creştinilor sub stindardul, în numele şi sub ocrotirea Mântuitorului Hristos şi al sfinţilor Săi, în războiul împotriva patimilor şi a duşmanilor văzuţi şi nevăzuţi. Semnifică totodată biruinţa lui Hristos asupra morţii şi le aminteşte creştinilor viaţa lor este închinată Mântuitorului, Împăratul tuturor.
+
 
 +
Simbolistica steagurilor bisericești este una de origine militară. Astfel, după cum, în război, steagurile care merg înaintea armatelor sunt în același timp un simbol al suveranului, dar și al însuși corpului de armată respectiv, tot astfel, steagurile care merg înaintea procesiunilor bisericești arată unirea creștinilor sub stindardul, în numele și sub ocrotirea Mântuitorului Hristos și al sfinților Săi, în războiul împotriva patimilor și a dușmanilor văzuți și nevăzuți. Semnifică totodată biruința lui Hristos asupra morții și le amintește creștinilor viața lor este închinată Mântuitorului, Împăratul tuturor.
  
 
==În practica liturgică==
 
==În practica liturgică==
  
În practica liturgică, steagurile se folosesc la toate slujbele bisericeşti care presupun procesiuni: la Botezul Domnului, când se mergea (şi se mai merge în unele locuri) până la râu, pentru sfinţirea apelor; la procesiunile din ziua de [[Intrarea Domnului în Ierusalim|Florii]] şi din [[Săptămâna Patimilor|Săptămâna Mare]].  
+
În practica liturgică, steagurile se folosesc la toate slujbele bisericești care presupun procesiuni: la Botezul Domnului, când se mergea (și se mai merge în unele locuri) până la râu, pentru sfințirea apelor; la procesiunile din ziua de [[Intrarea Domnului în Ierusalim|Florii]] și din [[Săptămâna Patimilor|Săptămâna Mare]].
Steagurile bisericeşti se mai folosesc şi la [[slujba de înmormântare|înmormântări]], la procesiunea spre cimitir, ca semn al credinţei celui adormit şi a celor adunaţi în biruinţa lui Hristos asupra morţii.
+
 
 +
Steagurile bisericești se mai folosesc și la [[Înmormântare|înmormântări]], la procesiunea spre cimitir, ca semn al credinței celui adormit și a celor adunați în biruința lui Hristos asupra morții.
  
 
==Galerie de imagini==
 
==Galerie de imagini==
  
 
<gallery>
 
<gallery>
Image:2010 0627(006)ed.jpg|Steag bisericesc din lemn, cu chipul Mântuitorului
+
Imagine:2010 0627(006)ed.jpg|Steag bisericesc din lemn, cu chipul Mântuitorului
  
Image:Feodorovskaya 1916.jpeg.jpg|Steag bisericesc împodobit cu metale preţioase
+
Imagine:Feodorovskaya 1916.jpeg.jpg|Steag bisericesc împodobit cu metale prețioase
  
Image:Modern Ecclesiastical Labarum.JPG|Steag bisericesc
+
Imagine:Modern Ecclesiastical Labarum.JPG|Steag bisericesc
  
Image:Epiphany Procession to the San River.JPG|Procesiune cu steagurile bisericeşti, la Botezul Domnului (Polonia)
+
Imagine:Epiphany Procession to the San River.JPG|Procesiune cu steagurile bisericești, la Botezul Domnului (Polonia)
  
 
</gallery>
 
</gallery>
 +
 
==Sursa==
 
==Sursa==
  
*Pr.Prof.Dr. Ene Branişte, Prof. Ecaterina Branişte, ''Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase'', Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
+
*Pr. Prof. Dr. [[Ene Braniște]], Prof. Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
*[http://www.crestinortodox.ro/liturgica/viata-liturgica/steagurile-bisericesti-praporii-98670.html Steagurile bisericesti sau praporii], pe crestinortodox.ro
+
*[http://www.crestinortodox.ro/liturgica/viata-liturgica/steagurile-bisericesti-praporii-98670.html Steagurile bisericești sau praporii], pe crestinortodox.ro
  
 
[[Categorie:Obiecte liturgice]]
 
[[Categorie:Obiecte liturgice]]

Versiunea curentă din 5 noiembrie 2021 11:54

Steag bisericesc cu chipul Maicii Domnului cu Pruncul

Steagurile bisericești sau praporii (din sl. praporu) sunt un tip particular de stindarde folosite în Biserica Ortodoxă și în Biserica Catolică, la procesiunile din cadrul unor slujbe bisericești. Steagurile sunt alcătuite din bucăți de pânză în general de un metru lungime și 60 cm lățime sau chiar mai mari. Sunt fixate pe un suport de lemn alcătuit de obicei dintr-o prăjină lungă și o bară orizontală de care se prinde steagul, acestea fiind împodobite în vârf cu o cruce. Pe pânză sunt pictate, brodate sau, mai nou, imprimate chipul Mântuitorului (sau al unor scene din viața Acestuia, precum Botezul Domnului sau Învierea Sa), a Maicii Domnului, ale sfinților îngeri sau ale altor sfinți cinstiți în mod deosebit, sau icoana hramului bisericii. Pânza mai poate fi brodată cu diferite motive (vegetale, cruci, îngeri). În partea de jos, pânza este de obicei tăiată rotund, formând un fel de franjuri.

În unele locuri, se obișnuiește ca steagurile să fie alcătuite în întregime din lemn traforat sau sculptat ori din metal (prețios), având în centru o icoană pictată pe lemn.

Steagurile se păstrează în biserică. În funcție de tradiția locală, acestea se din în pronaos, sau, în Ardeal, de-a lungul pereților laterali ai naosului bisericii.

Originea

Labarum, steagul lui Constantin cel Mare cu monograma lui Hristos

Se crede că steagurile bisericești își au originea în așa-numitul Labarum, steagul împodobit cu monograma lui Hristos purtat de împăratul Constantin cel Mare, ca urmare a unui vis în care i s-a arătat Mântuitorul, în bătălia împotriva dușmanului său Maxențiu. Steagurile cu însemne creștine – atât cu crucea, cât și cu monograma lui Hristos – au fost folosite mai târziu de împărații creștini din Imperiul Bizantin și a intrat și în uzul liturgic al bisericii, pentru procesiuni. În unele limbi (de ex. engleză) steagurile bisericești sunt desemnate în continuare cu termenul labarum.

Simbolistica

Simbolistica steagurilor bisericești este una de origine militară. Astfel, după cum, în război, steagurile care merg înaintea armatelor sunt în același timp un simbol al suveranului, dar și al însuși corpului de armată respectiv, tot astfel, steagurile care merg înaintea procesiunilor bisericești arată unirea creștinilor sub stindardul, în numele și sub ocrotirea Mântuitorului Hristos și al sfinților Săi, în războiul împotriva patimilor și a dușmanilor văzuți și nevăzuți. Semnifică totodată biruința lui Hristos asupra morții și le amintește creștinilor că viața lor este închinată Mântuitorului, Împăratul tuturor.

În practica liturgică

În practica liturgică, steagurile se folosesc la toate slujbele bisericești care presupun procesiuni: la Botezul Domnului, când se mergea (și se mai merge în unele locuri) până la râu, pentru sfințirea apelor; la procesiunile din ziua de Florii și din Săptămâna Mare.

Steagurile bisericești se mai folosesc și la înmormântări, la procesiunea spre cimitir, ca semn al credinței celui adormit și a celor adunați în biruința lui Hristos asupra morții.

Galerie de imagini

Sursa

  • Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Prof. Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2

Legături externe