Catedrala mitropolitană din Iași: Diferență între versiuni
(→Istoric: completări) |
(→Istoric: leg. int.) |
||
| Linia 23: | Linia 23: | ||
Biserica a fost ridicată pe locul unde se aflaseră două biserici mai vechi: ''Biserica Albă'' (din secolul al XV-lea) și ''Biserica Stratenia'' (din secolul al XVII-lea). Lucrările de construcţie au durat şase ani (1833-1839, în timpul domniei lui Mihail Sturdza), fiind efectuate conform cu planurile arhitecților Gustav Freywald, Bucher și Mihail Singurov. Din nefericire, după doar 18 ani, la 23 mai 1857, bolta centrală (construită la dimensiuni prea mari pentru tehnologiile din acea vreme) s-a prăbuşit, biserica rămânând nefolosită în următoarele două decenii.<ref>Porcescu, S., ''Catedrala mitropolitană din Iași'', Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1977</ref> | Biserica a fost ridicată pe locul unde se aflaseră două biserici mai vechi: ''Biserica Albă'' (din secolul al XV-lea) și ''Biserica Stratenia'' (din secolul al XVII-lea). Lucrările de construcţie au durat şase ani (1833-1839, în timpul domniei lui Mihail Sturdza), fiind efectuate conform cu planurile arhitecților Gustav Freywald, Bucher și Mihail Singurov. Din nefericire, după doar 18 ani, la 23 mai 1857, bolta centrală (construită la dimensiuni prea mari pentru tehnologiile din acea vreme) s-a prăbuşit, biserica rămânând nefolosită în următoarele două decenii.<ref>Porcescu, S., ''Catedrala mitropolitană din Iași'', Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1977</ref> | ||
| − | Lucrările de refacere au început în anul 1880, a doua piatră de temelie fiind pusă de către mitropolitul. Cu sprijinul autorităților statului, lucrările de reconstrucţie s-au încheiat în anul 1887, noile planuri ale bisericii fiind realizate de arhitectul Alexandru Orăscu (care era şi rector al Universității București la acea dată). Alexandru Orăscu a refăcut proiectul măreței biserici renunțând însă la imensa cupolă centrală, cea care se prăbuşise în 1857. Pictura a fost realizată de maestrul Gheorghe Tattarescu. [[ | + | Lucrările de refacere au început în anul 1880, a doua piatră de temelie fiind pusă de către mitropolitul Iosif Naniescu. Cu sprijinul autorităților statului, lucrările de reconstrucţie s-au încheiat în anul 1887, noile planuri ale bisericii fiind realizate de arhitectul Alexandru Orăscu (care era şi rector al Universității București la acea dată). Alexandru Orăscu a refăcut proiectul măreței biserici renunțând însă la imensa cupolă centrală, cea care se prăbuşise în 1857. Pictura a fost realizată de maestrul Gheorghe Tattarescu. [[Târnosire]]a catedralei a avut loc la [[23 aprilie]] 1887 (în ziua [[prăznuire|prăznuirii]] Sf. Mare Mucenic [[Gheorghe|Sf. Mare Mucenic Gheorghe]]), fiind un adevărat eveniment național (la ceremonie au participat, printre alţii, Regele Carol I și Regina Elisabeta). |
==Arhitectonica== | ==Arhitectonica== | ||
Versiunea de la data 29 septembrie 2012 14:33
| |
| Localizare | Iaşi, Bd. Ştefan cel Mare, nr. 16 |
| Jurisdicție | Mitropolia Moldovei şi Bucovinei |
| Hram | Sfânta Paraschiva Întâmpinarea Domnului Sf. Mare Mucenic Gheorghe |
| Sfințire | 23 aprilie 1887 |
| Ctitor | |
| Stil arhitectonic | neo-renascentist şi baroc |
| Arhitect | Alexandru Orăscu |
| Pictor | Gheorghe Tattarescu |
| Suprafață | |
| Înălțime | |
| Site oficial | |
Catedrala mitropolitană din Iaşi cu hramul „Sfânta Paraschiva”, „Întâmpinarea Domnului” şi „Sf. Mare Mucenic Gheorghe”, este cel mai mare lăcaş de cult din Iaşi (şi printre cele mai mari din România), fiind catedrală a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. A fost construită în două etape: mai întâi între anii 1833-1839, apoi (după deteriorările grave din 1857) între anii 1880-1887.
Este inclusă în Lista monumentelor istorice, din anul 2004, având codul de clasificare IS-II-m-A-04069.01[1].
Cuprins
[ascunde]Istoric
Iniţiatorul ridicării unei biserici mari, monumentale, la Iași (pe atunci capitală) a fost Ioniță Sandu Sturdza, Domn al Moldovei între 1822-1828. Mitropolitul de atunci, Veniamin Costachi, l-a sprijint pe ctitor în toate demersurile acestuia. Hrisovul domnesc din 8 august 1826, referitor la lucrările de proiectare și construire a noii biserici, este considerat ca fiind actul de naștere al Catedralei mitropolitane.[2]
Biserica a fost ridicată pe locul unde se aflaseră două biserici mai vechi: Biserica Albă (din secolul al XV-lea) și Biserica Stratenia (din secolul al XVII-lea). Lucrările de construcţie au durat şase ani (1833-1839, în timpul domniei lui Mihail Sturdza), fiind efectuate conform cu planurile arhitecților Gustav Freywald, Bucher și Mihail Singurov. Din nefericire, după doar 18 ani, la 23 mai 1857, bolta centrală (construită la dimensiuni prea mari pentru tehnologiile din acea vreme) s-a prăbuşit, biserica rămânând nefolosită în următoarele două decenii.[3]
Lucrările de refacere au început în anul 1880, a doua piatră de temelie fiind pusă de către mitropolitul Iosif Naniescu. Cu sprijinul autorităților statului, lucrările de reconstrucţie s-au încheiat în anul 1887, noile planuri ale bisericii fiind realizate de arhitectul Alexandru Orăscu (care era şi rector al Universității București la acea dată). Alexandru Orăscu a refăcut proiectul măreței biserici renunțând însă la imensa cupolă centrală, cea care se prăbuşise în 1857. Pictura a fost realizată de maestrul Gheorghe Tattarescu. Târnosirea catedralei a avut loc la 23 aprilie 1887 (în ziua prăznuirii Sf. Mare Mucenic Sf. Mare Mucenic Gheorghe), fiind un adevărat eveniment național (la ceremonie au participat, printre alţii, Regele Carol I și Regina Elisabeta).
Arhitectonica
Catedrala mitropolitană din Iaşi în prezent
Note
- Salt ↑ Lista monumentelor istorice din județul Iaşi din anul 2004 - aprobată prin Ordinul nr. 2314/8 iulie 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, an 172 (XVI), Nr. 646 bis din 16 iulie 2004.
- Salt ↑ Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a Românilor, Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908
- Salt ↑ Porcescu, S., Catedrala mitropolitană din Iași, Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1977
