Irina Împărăteasa

La acest articol se lucrează chiar în acest moment! Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Drept-credincioasa Irina Împărăteasa - monedă (solidus) cu efigia ei

Drept-credincioasa Irina Ateniana (752 - 9 august 803) a fost împărăteasă a Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) între anii 797 si 802, fiind soţia împăratului Leon al IV-lea Khazarul şi mama lui Constantin al VI-lea. A fost regentă în numele fiului ei Constantin (între anii 780 - 797), apoi, după înlăturarea acestuia, a fost prima femeie împărăteasă unică (Basilissa) pe tronul Bizanţului.

De numele ei se leagă restabilirea cultului icoanelor, hotărâtă la Sinodul VII Ecumenic (Sinodul al doilea de la Niceea), convocat la iniţiativa ei în anul 787, pe când era împărăteasă regentă.

Viaţa

Irina era originară din Atena (de unde şi supranumele de Ateniana) şi a fost adusă la Constantinopol de către împăratul Constantin al V-lea Copronimul, care căuta o soţie potrivită pentru fiul şi moştenitorul său Leon al IV-lea Khazarul. După căsătoria cu Leon, Irina a născut un moştenitor (în 771), viitorul împărat Constantin al VI-lea.

În anul 780, când Leon al IV-lea a murit, Irina a devenit regentă în numele fiului ei şi a fost nevoită să lupte împotriva fratelui lui Leon, Nicefor, pretendent la tron.

Ca împărăteasă regentă, Irina a încercat să întărească relaţiile Bizanţului cu francii (a căror hegemonie în apusul Europei era de necontestat), precum şi cu papalitatea, căsătorindu-şi fiul cu Rotrude, fiica lui Carol cel Mare. Din acelaşi motiv, atunci când francii au ocupat Istria şi Beneventul (în 788), Irina nu a reacţionat negativ.

În anul 782, Irina i-a alungat pe slavii care invadaseră Grecia şi Macedonia, dar în acelaşi an ea a trebuit să accepte termenii dictaţi de califii Abbasizi pentru a păstra pacea cu arabii, care înaintaseră până la Bosfor, în imediata apropiere a capitalei imperiale; acelaşi lucru s-a întâmplat şi mai târziu, în anul 798. În 790, trupele armene s-au revoltat împotriva Irinei, pentru că se declarase împărăteasă, însă titlul i-a fost confirmat în 792. În 797, partizanii Irinei l-au detronat pe Constantin, declarând-o pe Irina unică împărăteasă. Papa Leon III, neconfirmând-o pe Irina ca împărăteasă, l-a încoronat la Roma pe regele francilor, Carol cel Mare (Charlemagne), ca împărat roman (25 decembrie 800); a fost momentul în care au apărut două imperii creştine: Imperiul Roman de Răsărit (Bizanţul) şi Sfântul Imperiu Roman.

În anul 802, logotetul (ministrul finanţelor) Nikefor, s-a revoltat împotriva Irinei, a învins-o şi a închis-o în fortăreţa Prinkipo. Irina a fost apoi exilată la mănăstirea din Mitilene pe insula Lesbos, unde a avut totuşi rang de egumen. Ea a murit un an mai târziu, pe 9 august 803.

Restabilirea cultului icoanelor

În perioada anterioară accederii Irinei la tronul imperial, viaţa religioasă era zguduită de criza provocată de iconoclasm. Aşa cum se cunoaşte, prin edictul imperial dat în anul 730, împăratul Leon al III-lea Isaurul interzisese folosirea icoanelor lui Hristos, ale Maicii Domnului și ale tuturor sfinților și poruncise distrugerea acestora.

Casetă de succesiune: Irina Împărăteasa
Precedat de: Constantin VI	Împărat Roman (Bizantin) 797—802	Urmat de: Nikefor I

Surse

• Irina Ateniana
• Irène l'Athénienne

Legături externe

• Irene of Athens
• De Imperatoribus Romanis - Irene