Iustinian al II-lea: Diferență între versiuni
(→Prima domnie) |
(→Prima domnie) |
||
| Linia 13: | Linia 13: | ||
Profitând de pacea pe care o impusese în orient, Iustinian a recuperat posesiunile bizantine din Balcani, de la triburile slave. Într-o campanie majoră desfăşurată în 688-689, el i-a învins pe bulgari şi cucerit [[Salonic]]ul, al doilea oraş din Europa al imperiului ca importanţă. Iustinian a revenit apoi la ofensivă în orient, dar după cîteva succese iniţiale, a pierdut această campanie în faţa arabilor, care au cucerit Armenia în anul 695. | Profitând de pacea pe care o impusese în orient, Iustinian a recuperat posesiunile bizantine din Balcani, de la triburile slave. Într-o campanie majoră desfăşurată în 688-689, el i-a învins pe bulgari şi cucerit [[Salonic]]ul, al doilea oraş din Europa al imperiului ca importanţă. Iustinian a revenit apoi la ofensivă în orient, dar după cîteva succese iniţiale, a pierdut această campanie în faţa arabilor, care au cucerit Armenia în anul 695. | ||
| − | În cadrul imperiului, Iustinian a încercat să suprime erezia manicheeană şi alte tradiţii neortodoxe. Cu toate acestea, datorită acestor acţiuni, tensiunile religioase au crescut. În anul 692 Iustinian a convocat Sinodul de la Constantinopol să ratifice 102 canoane disciplinare adoptate la al cincilea şi al şaselea Sinod Ecumenic, care nu fuseseră însă decretate după întreruperea Sinoadelor respective. | + | În cadrul imperiului, Iustinian a încercat să suprime [[erezia]] manicheeană şi alte tradiţii neortodoxe. Cu toate acestea, datorită acestor acţiuni, tensiunile religioase au crescut. În anul 692 Iustinian a convocat Sinodul de la Constantinopol să ratifice 102 canoane disciplinare adoptate la al cincilea şi al şaselea Sinod Ecumenic, care nu fuseseră însă decretate după întreruperea Sinoadelor respective. |
Deoarece Papa Sergiu I de la Roma a refuzat să semneze aceste canoane, ca fiind "lipsite de autoritate", Iustinian a ordonat arestarea acestuia. Arestarea papei nu a fost însă efectuată, deoarece forţele militare bizantine din Italia (respectiv garnizoana din Ravenna) nu ao mai ascultat de împăratul şi l-au sprijinit pe Sergiu I. În acest mod, relaţiile lui Iustinian cu Occidentul au fost compromise. | Deoarece Papa Sergiu I de la Roma a refuzat să semneze aceste canoane, ca fiind "lipsite de autoritate", Iustinian a ordonat arestarea acestuia. Arestarea papei nu a fost însă efectuată, deoarece forţele militare bizantine din Italia (respectiv garnizoana din Ravenna) nu ao mai ascultat de împăratul şi l-au sprijinit pe Sergiu I. În acest mod, relaţiile lui Iustinian cu Occidentul au fost compromise. | ||
Versiunea de la data 27 octombrie 2009 15:36
| Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!
Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. |
Iustinian al II-lea (grec.: Ιουστινιανός Β΄), cunoscut şi ca Ioustinianos Rhinotmetos (grec.: Ρινότμητος, Rinotmētos - Nas Spintecat) a fost împărat al Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) între anii 685 şi 695 şi din nou între 705 şi 711. El a fost fiul lui Constantin IV şi ultimul membru al dinastiei Heracliene.
Viaţa
Părinţii lui Iustinian al II-lea erau împăratul Constantin al IV-lea al Bizanţului şi împărăteasa Anastasia. El s-a născut în anul 669, probabil în Cipru. Iustinian a fost căsătorit de două ori. Cu prima sa soţie. Eudoxia, a avut o fiică: Anastasia, pe care a căsătorit-o cu Tervel, ţarul bulgarilor. Cu a doua soţie, Theodora de Khazaria, a avut un fiu: Tiberiu (705 - 711), care a fost co-împărat între 706 - 711.
Prima domnie
Iustinian al II-lea a fost numit co-împărat în 681, de către tatăl său împăratul Constantin al IV-lea al Bizanţului, iar în 685, după decesul acestuia, a ajuns pe tron. În acel moment avea vârsta de şaisprezece ani.
Victoriile tatălui său stabilizaseră situaţia din provinciile de răsărit ale imperiului bizantin. După o invazie în Armenia, Iustinian a fost în măsură să crească tributul anual pe care îl percepea de la califii Umayyazi; Armenia, Georgia şi Ciprul devenind posesii în comun (condominium) cu aceştia. Cu toate acestea, acordul său de a fi mutaţi circa 12000 creştini maroniţi din Liban, a dus la un avantaj pentru arabi în Asia Mică.
Profitând de pacea pe care o impusese în orient, Iustinian a recuperat posesiunile bizantine din Balcani, de la triburile slave. Într-o campanie majoră desfăşurată în 688-689, el i-a învins pe bulgari şi cucerit Salonicul, al doilea oraş din Europa al imperiului ca importanţă. Iustinian a revenit apoi la ofensivă în orient, dar după cîteva succese iniţiale, a pierdut această campanie în faţa arabilor, care au cucerit Armenia în anul 695.
În cadrul imperiului, Iustinian a încercat să suprime erezia manicheeană şi alte tradiţii neortodoxe. Cu toate acestea, datorită acestor acţiuni, tensiunile religioase au crescut. În anul 692 Iustinian a convocat Sinodul de la Constantinopol să ratifice 102 canoane disciplinare adoptate la al cincilea şi al şaselea Sinod Ecumenic, care nu fuseseră însă decretate după întreruperea Sinoadelor respective. Deoarece Papa Sergiu I de la Roma a refuzat să semneze aceste canoane, ca fiind "lipsite de autoritate", Iustinian a ordonat arestarea acestuia. Arestarea papei nu a fost însă efectuată, deoarece forţele militare bizantine din Italia (respectiv garnizoana din Ravenna) nu ao mai ascultat de împăratul şi l-au sprijinit pe Sergiu I. În acest mod, relaţiile lui Iustinian cu Occidentul au fost compromise.
Discontent with Justinian’s rule arose as he and his supporters Stephanus and Theodotus extorted the populous to gratify his extravagant tastes and mania for expensive buildings. Under the leadership of Leontius, who assumed the throne, they rebelled in 695 and captured Justinian. After cutting off Justinian’s nose, whence his surname, he was exiled to Cherson in the Crimea. After a reign of three years, Leontius was dethroned and replaced by Tiberius Apsimarus.
A doua domnie
In exile, the Cherson authorities found Justinian unwelcome. In 702 or 703, he learned that these authorities were planning to return him to Constantinople. He escaped the city and was befriended by Busir Glaven, who was the khan of the Khazars. Received enthusiastically by Busir, Justinian received Busir’s sister as his bride. Justinian and his wife, renamed Theodora, lived in Phanagoria on the Sea of Azov. He was warned by Theodora of a threat to his life by agents of Busir, who had been bribed to kill him. After strangling his attackers, Justinian sailed by ship westward across the Black Sea to Tervel of Bulgaria. Aided by Tervel, to whom he awarded a crown of Caesar and the hand of his daughter, Anastasia, Justinian returned in 705 to Constantinople with the backing of an army of Bulgar horsemen. He entered the city through an unused water conduit and seized control in a mid-night coup d’etat. Once again Justinian ascended the throne and then had his rivals Leontius and Tiberius executed. Patriarch Kallinikos I was deposed and blinded.
A doua domnie al lui Iustinian II al II-lea a fost marcată de lupte nereușite împotriva bulgarilor şi a arabilor. În 708 a invadat Bulgaria, dar a fost învins de către ţarul Tervel şi constrâns să facă pace. În est, bizantinii au fost învinşi de arabi, pierzând oraşul Cilicia.
Against his opponents in Cherson and Ravenna, Justinian was more successful. In 709, Justinian ordered Pope John VII to recognize the decisions of the Quinisext Council. The order was backed by a successful expedition to Revenna. In 710, the new Pope Constantine visited Constantinople and restored relations with Justinian by agreeing to some of his demands. This papal visit was the last one to the city until Pope Paul VI visited Istanbul in 1967.
Rebellion again arose in Cherson against Justinian’s tyrannical rule. Led by the exiled general Bardanes, the rebels captured Constantinople while Justinian was on his way to Armenia and unable to return to defend the city. Bardanes was proclaimed emperor under the name of Philippicus. In December 711, Justinian was arrested and executed outside the city. His head was sent to Philippicus as a trophy. Tiberius, Justinian’s son, was then murdered on orders of Emperor Philippicus, the act being done in front of his mother and grandmother Anastasia, thus ending the dynasty of Heraclius.
Legături externe
| Iustinian al II-lea | ||
|---|---|---|
| Precedat de: Constantin IV |
Împărat Roman (Bizantin) 685-695 |
Urmat de: Leontius |
| Precedat de: Tiberius III |
Împărat Roman (Bizantin) 705-711 |
Urmat de: Philippicus |
