Codificarea dreptului roman

Codificarea dreptului roman s-a făcut în special prin sfinții împărați bizantini Teodosie al II-lea și Iustinian cel Mare. Acest proiect este considerat de o importanța capitală „pentru evoluția umanității”.

„Istoricii consideră că, grație lui Iustinian, omenirea a moștenit tot ce imperiul roman a creat mai bun și mai durabil, anume dreptul, ale cărui noțiuni și aplicații au cuprins toate aspectele vieții și s-au transmis civilizației europene atât de mult, încât numai dacă cineva este jurist își poate da seama că la originea unor habitudini stă un principiu roman. În afară de Biblie, nici o altă lucrare n-a avut o înrâurire mai mare pentru evoluția umanității ca opera juridică a lui Iustinian.”

(Prof. Emilian Popescu)

Codex Theodosianus (438)

Introducere

Cele mai importante realizări ale domniei lui Teodosie al II-lea în cadrul politicii interne sunt: construirea zidului de apărare a capitalei, fondarea Universității creștine din Constantinopol și alcătuirea Codului de legi, cunoscut sub numele Codex Theodosianus.

Universitatea din Constantinopol

Universitatea din Constantinopol a fost fondată printr-un decret dat la 27 febr. 425 (Cod. III, XIV, 9, 3) cu scopul de a concura Universitatea (Academia) păgână din Athena. Au fost construite săli de cursuri (auditoria), iar corpul profesoral era format din cinci retori greci și trei latini, un filosof și doi juriști. Observăm că învățământul în limba greacă avea mai mult cu două catedre decât cel latin, fapt care este semnificativ în procesul de grecizare a jumătății de est a Imperiului.

Profesorii erau plătiți de stat și trebuiau să-și dedice tot timpul învățământului din Universitate. Poziția lor în stat era foarte înaltă, fiind foarte onorați în societate. Universitatea din Constantinopol avea numai profesori creștini și a reprezentat în scurtă vreme un rival serios pentru cea păgână de la Athena. Ea a devenit în curând centrul în jurul căruia s-au adunat cele mai bune forțe spirituale ale Imperiului.

Realizarea codului de legi

Reorganizarea învățământului superior, cu consecințe importante asupra evoluției culturale ulterioare, a avut ca urmare și publicarea Codului lui Teodosie (Codex Theodosianus), lucrare care va influența evoluția dreptului bizantin.

Lucrarea Codex Theodosianus a fost inițiată în anul 429, iar realizarea ei a fost încredințată unei comisii formate din 9 membri, printre care era și Apelles, profesor de drept la noua Universitate. Mai târziu, compoziția acestei comisii s-a modificat, dar lucrarea a putut fi gata și publicată în 438. Ea a fost declarată valabilă pentru ambele părți ale Imperiului.

Conținut

Codex Theodosianus cuprinde legile în limba latină promulgate de împărații de la Constantin cel Mare (din anul 312) și până la Teodosie, inclusiv. Materialul juridic este cuprins în 16 cărți, împărțite în numeroase capitole și clasificat pe probleme speciale: chestiuni administrative, militare, religioase etc. Realizatorii Codului Teodosian au folosit și alte lucrări mai vechi și anume: Codex Gregorianus și Codex Hermogenianus, ambele pierdute; primul conținea legile de la Hadrian până la Dioclețian, cel de-al doilea, de la sfârșitul secolului al III-lea la anul 360.

Moștenirea

Codex Theodosianus este lucrarea juridică cea mai importantă realizată înainte de Corpus juris civilis al lui Iustinian; el are o valoare documentară deosebită pentru istoricii de azi, fiindcă în el sunt consemnate stări de lucruri pe o lungă perioadă de timp.

Codex Theodosianus a avut influență și asupra popoarelor barbare din Occident, fiind adoptat și de vizigoți, cum dovedește Lex Romana Visigothorum, în care se stabilește și statutul supușilor romani sub vizigoți. Codex Theodosianus a pătruns și la popoarele slave din Balcani; bulgarii l-au primit, de pildă, imediat după creștinare, de la papa Nicolae I.

Întrucât Codex Theodosianus cuprinde perioada în care creștinismul devenise religie liberă și apoi chiar de stat, el poate fi considerat un rezumat al operei noii religii în domeniul juridic, arătând modificările pe care le-a adus în practica dreptului.

Iustinian cel Mare

Codex Justinianus (529)

Articol principal: Codul lui Iustinian.

Introducere

Opera cea mai importantă și cea mai durabilă a lui Iustinian, care indică modul în care împăratul a înțeles să încorporeze ideea imperială, este aceea de codificare a dreptului roman.

Iustinian și-a dat seama de marea valoare a legislației romane și, în același timp, că ei trebuie să i se aducă unele modificări, impuse de realitățile istorice deosebite; de aceea, el a năzuit să bazeze legislația Imperiului său pe legislația romană, însoțită de interpretările celor mai reputați juriști de la sfârșitul antichității.

Realizarea codului de legi

La realizarea acestei opere, Iustinian a avut concursul unor juriști de seamă, între care Trebonian (sau Tribonian - gr. Τριβωνιανός, c. 485?–542) deține locul de frunte. Lucrarea a început la 13 februarie 528, când Iustinian numește o comisie formată din 7 membri, în frunte cu Trebonian, cu misiunea de a reuni într-un cod toate constituțiile (legile) imperiale în vigoare, de la împăratul Hadrian (117-138) încoace, eliminând elementele care nu mai corespundeau cerințelor timpului.

Comisia trebuia să utilizeze Codex Theodosianus, precum și culegerile particulare alcătuite în timpul lui Dioclețian: Codex Gregorianus și Codex Hermogenianus. La 7 aprilie 529, lucrarea denumită Codex Iustinianus a fost gata; este împărțită în 10 cărți.

Pandecte (530)

La 15 decembrie 530, împăratul numește o nouă comisie (mai numeroasă) din 16 membri, pusă sub conducerea aceluiași Trebonian, cu misiunea de a codifica lucrările de interpretare a legilor (jurisprudență) a juriștilor romani din secolele II-III. După trei ani, lucrarea a fost gata și publicată la 16 decembrie 533 sub numele de Pandecte sau Digeste; este împărțită în 7 părți și 50 de cărți (subdiviziuni principale). Opiniile contradictorii ale juriștilor au fost rezolvate, astfel încât tot materialul era expus într-un sistem logic.

Institutiones (533)

La 21 noiembrie 533 a apărut o altă lucrare intitulată Institutiones, realizată din însărcinarea lui Iustinian de către Teofil și Dorotei, profesori la școlile de drept din Constantinopol și Beirut, precum și de Trebonian. Lucrarea era, de fapt, un manual elementar de drept, pus la îndemâna studenților în drept și care prezenta un material selecționat din Codex Iustinianus și Digeste, fiind împărțit în 4 cărți.

Legi noi promulgate (535-565)

Numărul mare de legi promulgate de Iustinian în cursul celor 5 ani, câți s-au scurs de la apariția lui Codex Iustinianus (529), a făcut necesară publicarea unei noi ediții îmbogățite a Codicelui amintit și care va apărea sub numele Codex repetitae praelectionis, la 16 noiembrie 534, în 12 cărți. Aceasta, a doua ediție definită, este singura care ni s-a păstrat.

Legile promulgate între anii 535-565 au purtat numele de Novellae, adică legi noi, sunt în număr de 154 și redactate în majoritate în grecește.

Despre pământurile românești

Unele Novellae privesc direct și teritoriul țării române, furnizând informații prețioase și unice cu privire la viața religioasă, politică și economică. De amintit, de exemplu, Novella a XI-a, care ne vorbește de Iustiniana Prima, arhiepiscopie întemeiată de Iustinian în anul 535 și care avea în subordine și două episcopii din Banat: Lederata și Recidiva.

Corpus juris civilis

Toate lucrările juridice publicate în timpul lui Iustinian (Codex Iustinianus, Digeste sau Pandecte, Institutiones și Novellas) poartă, începând din secolul al XII-lea, denumirea de Corpus juris civilis, dată de învățați juriști de la Universitatea din Bologna.

Principii creștine

Codificarea dreptului roman a oferit statului bizantin centralizat o bază juridică omogenă, care reglementa ansamblul vieții publice și particulare, raporturile dintre cetățeni, viața familiei, relațiile comerciale, situația bunurilor materiale. Așa cum s-a spus mai sus, Corpus juris civilis nu reproducea mecanic vechiul drept roman ori toate interpretările juriștilor antici, ci în el au fost introduse modificări, care să corespundă cu organizarea socială și economică a timpului, precum și cu preceptele moralei creștine. În dreptul familial, de exemplu, au fost introduse, ca urmare a influenței creștine, concepții mai umane. De asemenea, proclamându-se egalitatea și libertatea tuturor oamenilor, legislația lui Iustinian recomanda tratamentul mai îngăduitor al sclavilor, precum și eliberarea lor.

Absolutismul imperial

O altă caracteristică a legislației lui Iustinian este accentul deosebit de mare pus pe absolutismul imperial. Corpus juris civilis fundamentează, din punct de vedere juridic, puterea monarhică, lucru care va exercita o influență durabilă asupra ideilor politice din Bizanț și chiar din Occident.

Concluzie

Opera juridică a lui Iustinian a stat la baza întregii evoluții ulterioare a Imperiului bizantin. În Occident, Corpus juris civilis a contribuit în mod esențial la formarea concepțiilor juridice și politice abia din secolul al XII-lea, adică de atunci când a început să fie studiată această operă, și până azi, legislația lui Iustinian a rămas element capital al evoluției juridice europene.

Surse

• Emilian Popescu, Curs de Bizantinologie, Facultatea de Teologie a Universității București.