Ermie din Comana

Sfântul mucenic Ermie (sau Herma sau Hermias) a fost un soldat creștin din armata romană pe la mijlocul secolului al II-lea, care a mărturisit pe Hristos și a pătimit în timpul împăratului Antonin cel Pios (138-161). Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 31 mai.

Viața

Sfântul și slăvitul mucenic Ermie era un soldat în armata romană, mare la stat fiind și cărunt de bătrânețe, care a petrecut ani buni de viață ostășească la Comana (gr. Κόμανα Ποντική), în Pont.

Iar în zilele împăratului Antonin cel Pios (138-161), încetând el din ostășie, a refuzat orice soldă cuvenită și a mărturisit credința sa în Hristos Domnul. Și fiind prins pentru mărturisirea credinței în Hristos și adus înaintea guvernatorului Sebastian, a fost supus la multe și grele chinuri pentru ca nu a vrut să aducă jertfe zeilor și împăratului. Călăii i-au zdrobit mai întâi maxilarele, apoi i-au smuls pielea de pe față. A fost apoi aruncat într-un cuptor arzând, din care a ieșit nevătămat, spre uimirea tuturor.

Sebastian a decis atunci să recurgă la un vrăjitor, care a preparat o otravă puternică pentru sfânt. Dar, văzând că Ermie nu suferă niciun rău, vrăjitorul a mărturisit la rândul său puterea dumnezeiască a lui Hristos și a fost decapitat pe loc. Apoi Ermie a fost și mai rău chinuit: a fost cufundat în ulei clocotit, i s-au scos ochii, apoi a fost atârnat cu capul în jos timp de trei zile. În cele din urmă, soldatul lui Hristos, ieșind victorios din toate aceste încercări, a fost decapitat și astfel a câștigat cununa biruinței în ceruri, mutându-se la Domnul.

Surse

• Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
• https://calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai31.htm