Sinod
Sinodul (ngr. σύνοδος sinodos, lat. synodus, fr. synode) este o adunare a Bisericii creștine, la care participă în primul rând episcopii, ca reprezentanți ai diferitelor Biserici locale; episcopii pot fi însoțiți de teologi și clerici, mai rar și de laici (teologi sau delegați).
Terminologie
Termenul teologic de sinod provine din cuvântul grecesc σγνοδος, care înseamnă „adunare”, și este sinonim atât cu latinescul concilium, cât și cu termenul slavon sobor (acesta din urmă putând avea o semantică mai largă).
În limba bisericească românească veche era folosit cel mai adesea termenul „sobor” (de exemplu: „sobor a toată lumea” pentru „sinod ecumenic”). Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, înțelesul de „sinod” al termenului „sobor” este abandonat în limba română, și termenii de „sinod” și „conciliu” sunt folosiți un timp în paralel. În secolul XX, termenul de „sinod” se încetățenește definitiv în limba teologică a Ortodoxiei românești, iar termenul de „conciliu” este rezervat pentru sinoadele locale ale Bisericii Catolice din al doilea mileniu, de după Marea Schismă.
Feluri de sinoade
În înțelesul Ortodoxiei, sinoadele pot să fie de multe feluri, și au diferite grade de autoritate.
În tradiția ortodoxă, sinod înseamnă o adunare a unei comunități a Bisericii pentru a decide asupra unor subiecte de doctrină sau administrative ale acelei comunități, atât la nivel local cât și la cele mai înalte nivele ale jurisdicțiilor. Un sinod ecumenic este un sinod al întregii Biserici. Cuvântul sinod este aplicat frecvent în cadrul Bisericii Ortodoxe adunărilor permanente ale episcopilor de rang înalt ale bisericilor autonome și autocefale și care se ocupă de treburile administrative curente ale acelei biserici. Aceste adunări sunt cunoscute sub numele de sfinte sinoade.
