Nomocanon
Un Nomocanon (gr. νοµοκανων : de la νοµος - lege, și κανων - rânduială, îndreptare bisericească) este o colecție de canoane bisericești, conținând și legi civile legate de viața Bisericii. Adesea nomocanoanele cuprind și comentarii la aceste legi și canoane.
La anul 577, patriarhul Ioan Scolasticul a fost redactorul primei colecții de canoane ortodoxe și legi civile legate de viața Bisericii, primul Nomocanon al Bisericii Ortodoxe.
În timpul împăratului Heraclie (610-641), Nomocanonul a fost îmbogățit, versiunea sa fiind cea mai veche formă a acestei colecții care ne-a parvenit. Împărțit în două secțiuni, una cu canoane bisericești și alta cu legi sau edicte imperiale, acest Nomocanon cuprinde 14 titluri sau capitole. Această colecție a fost tradusă în limba slavonă și s-a bucurat de respect și popularitate în Biserica Ortodoxă Rusă.
Mulți alți teologi și canoniști ortodocși au scris sau redactat de-a lungul timpului Nomocanoane, culegeri de canoane sau comentarii la Nomocanoane.
Astfel, patriarhul Ioan Postitorul (582-595) a compilat un Nomocanon penitențial, conținând canoane de pocăință.
Patriarhul Fotie cel Mare (sec. IX) a compilat o colecție de canoane și legi numită Nomocanonul lui Fotie. În secolul al XII-lea, Teodor Balsamon a revizuit și comentat Nomocanonul lui Fotie.
Tot în secolul al XII-lea, Alexie Aristin a redactat o prescurtare a canoanelor bisericeșți amestecate cu legi politice, numită Nomocanonul lui Aristin.
În secolul al XIV-lea, Matei Vlastares a alcătuit o colecție alfabetică de canoane și legi bisericești numită Nomocanonul lui Matei Vlastares.
A se vedea și
Wikipedia
- Nomocanon
- St. Sava's Nomocanon (the highest code in the Serbian Orthodox Church, finished in 1219)