Discuție:Alimentația

Acest articol cred ca ar trebui numit Alimentatia in Biblie. --Inistea 19 martie 2011 15:57 (UTC)

Si incadrat cu niste explicatii. Cel putin in cazul interdictelor din Legea Veche. Nu mi-e limpede de ce sunt relevante pentru crestinii de azi, bunaoara. Iuliana 19 martie 2011 18:19 (UTC)

În intervenţiile viitoare voi adăuga concluziile unor studii recente care arată că nu e sănătos a mânca grăsime, că o mică cantitate de vin e bună pentru sănătatea inimii, că mierea e foarte sănătoasă din multe puncte de vedere, etc care vor avea menirea să confirme recomandările din Biblie. Atunci titlul articolului va fi pe deplin justificat căci se va referi la alimentaţie in genere, nu doar la ceea ce spune Biblia despre alimentaţie. În plus, sunt sigur că există şi unele sfaturi ale sfinţilor părinţi ai Bisericii cu privire la evitarea exceselor, la felul în care trebuie să ţinem post, etc care bănuiesc că vor fi introduse în articol mai devreme sau mai târziu.Vladimir-Adrian 23 martie 2011 13:23 (UTC)

Alimentația este bine reglementată în Vechiului Testament, fiind legată de ritualurile și jertfele din cadrul iudaimului, de o viziune specific vechitestementară a „necurăției” față de persoane, animale, lucruri etc.,-până aici e oarecum bine, dar trebuie precizat la care persoane (bănuiesc că vă referiţi la persoanele moarte, aici erau nişte interdicţii, iar la lucruri- parcă e vorba de necurăţiile oamenilor şi animalelor, bănuiesc că la ele vă referiţi. Pasajul trebuie reformulat cumva, cu menţionarea doar a ideii în introducere, restul urmând a fi spus în cadrul articolului.

precum și de o imagistică și simbolistică specifice poporului ales prin legământul vechi (i.e. Vechiul Testament) cu Dumnezeu.- aici eu nu am înţeles nimic şi dacă nu am reuşit eu sunt sigur că mulţi nu o vor reuşi.

De altfel, cele mai multe din preceptele legate de alimentație se găsesc în cărțile despre ritualuri și jertfe ale Vechiului Testament.- corect, aici chiar ar trebui precizat care adică în special Leviticul şi Deuteronomul.

Noul Testament, deja Evangheliile, dar mai ales Faptele Apostolilor și epistolele apostolilor, dar mărturie de o tranziție a viziunii tinerei Biserici a lui Iisus Hristos față de alimentație printr-o dezvoltare din ce în ce mai pronunțată a unei înțelegeri prefigurative a Vechiului Testament. -aici fraza e întortocheată, nu cred că cititorul înţelege mare lucru

Jertfa este acum prin excelență una nesângeroasă-aici e ideea

iar preceptele și ritualurile încep să se modifice prin modificarea viziunii.-aici cred că trebuie reformulat

Încet-încet, din Biserică și din tradiția Sfinților Părinți dispar noțiuni vechi-testamentare ca „alimente interzise” sau „alimente necurate”, accentul căzând nu pe ce mănâncă omul, ci pe cum mănâncă. - aici mi se pare bine cu accent pe evitarea lăcomiei (de băutură şi mâncare). totuşi eu cred că ele rămân cu valoare orientativă în sensul că ar trebui preferate d.p.d. vedere al sănătăţii, adică cred că dacă ar trebui să alegem între porc şi vacă trebuie aleasă vaca.

În creștinism, singurele indicații alimentare sunt cele legate de posturi,

dar și acelea variază puțin de la o Biserică locală la alta, de la o regiune la alta, de la o tradiție locală la alta.- aici poate fi un capitol separat

De altfel, postul de bucate nu este decât unul din aspectele postirii în deplinătatea sensului-corect A se vedea articolul Postul mare.- Inistea 24 martie 2011 16:09 (UTC)

Da, sunt de acord că vor trebui făcute precizări și dezvoltări și reformulări etc. la ceea ce am scris în introducere la articol. Într-o primă fază am dorit doar să fie o introducere și niște linii generale directoare pentru eventualii vizitatori și pentru noi, cei care lucrăm la articol. Voi reflecta la noi modificări și reformulări. Observații, remarci, comentarii ca cele ce ați făcut sunt binevenite. --Inistea 24 martie 2011 16:09 (UTC)

Am schimbat denumirea secţiunii Alimentaţia în Vechiul Testament căci nu corespundea conţinutului. există multe trimiteri la Noul Testament: Iisus a mâncat miere, Ioan Botezătorul mânca lăcuste şi miere sălbatică, Iisus vorbeşte de găină, apostolul Pavel vorbeşte de evitarea sângelui, animalelor sugrumate, a mâncărurilor închinate idolilor, recomandă o cantitate mică de vin, Iisus vorbeşte de pâinea cea de toate zilele, Iisus a mâncat smântână cu miere când era mic, a mâncat peşte în mai multe rânduri.

Am pus apoi titlul de introducere la următorul pasaj, altul nu mi-a venit în minte, poate fi găsit unul mai potrivit

Am pus şi un pasaj de început, sper că unul bun

Mulţumesc pentru ultima remarcă din mesajul dvs, prinde bine. Poate reuşesc şi eu să fiu mai diplomat, să explic ce am în cap când fac ceva, alţii n-au cum să ştie dacă nu le spun.Vladimir-Adrian 24 martie 2011 20:41 (UTC)

Mi s-ar parea mai bine sa facem o distinctie mai clara intre regulile din Vechiul Testament cu privire la interdictele alimentare si regulile privind animalele curate/necurate - implicit care pot fi mancate si care nu si pe de alta parte reglementarile din Noul Testament. Pentru ca asa reiese din text ca regulile cu privire la copitele despicate/nedespicate si pestii cu aripioare/fara aripioare samd s-ar aplica si crestinilor, ceea ce nu e cazul. Eu le-as pune asa: intai o sectiune cu alimentele recomandate (partea pozitiva); pe urma o sectiune cu alimentele interzise, cu doua subsectiuni: "In Vechiul Testament" si "In Noul Testament", cu explicarea progresiei intre ele (cam ce a scris Père Iulian cu privire la asta); apoi la sfarsit sfaturile (impartite in duhovnicesti si de alimentatie sanatoasa).

As mai semnala, ca idee pt imbogatirea ulterioara a articolului, un lucru a-propos de grasime, seu, organe: ele par sa fie partile tinute la cea mai mare cinste, fiind alese pentru jertfe bucatile pe care noi astazi le-am considera dintre cele mai toxice (am dat un search pe termenul "seu" in bibliaortodoxa.ro , si rezultatele sunt impresionante; intre altele, cand David vrea sa sugereze abundenta, propune metafora: "ca de seu si de grasime sa se sature sufletul meu si cu buze de bucurie Te va lauda gura mea". Doua indicii care sugereaza ca acestea erau partile "alese", de cinste, aduse ca jertfa Domnului sau de care beneficiau (nu totdeauna?) regii si nobilii. Mi se pare ca avem de-a face cu o schimbare de perceptie radicala intre timp, dupa cum a existat si o schimbare radicala a conditiilor de viata, care ar fi demna de semnalat. Iuliana 24 martie 2011 23:05 (UTC)

PS Ok, scuze, vad ca m-am suprapus peste modificarile lui Pr. Iulian si ca o buna parte din cele propuse de mine se regasesc deja in modificarile lui. Am mai sters din ce devenise irelevant. Iuliana 24 martie 2011 23:10 (UTC)

Mi s-ar parea mai bine sa facem o distinctie mai clara intre regulile din Vechiul Testament cu privire la interdictele alimentare si regulile privind animalele curate/necurate - implicit care pot fi mancate si care nu si pe de alta parte reglementarile din Noul Testament. Pentru ca asa reiese din text ca regulile cu privire la copitele despicate/nedespicate si pestii cu aripioare/fara aripioare samd s-ar aplica si crestinilor, ceea ce nu e cazul. Eu le-as pune asa: intai o sectiune cu alimentele recomandate (partea pozitiva); pe urma o sectiune cu alimentele interzise, cu doua subsectiuni: "In Vechiul Testament" si "In Noul Testament", cu explicarea progresiei intre ele (cam ce a scris Père Iulian cu privire la asta); apoi la sfarsit sfaturile (impartite in duhovnicesti si de alimentatie sanatoasa).

Nu sunt de acord pentru că eu cred că având în vedere că toată Scriptura este insuflată de Duhul Sfânt, recomandările din Vechiul Testament îşi păstrează actualitatea din punctul de vedere al sănătăţii, mai concret că dacă mănânci porc, iepure, broaşte, şerpi, câini, pisici, urşi este mai puţin sănătos decât dacă mănânci vacă, oaie, capră. Similar la peşti şi păsări. Asta nu înseamnă că a mânca cele din prima categorie înseaamnă a păcătui in vreun fel căci nu ce intră în gură spurcă pe om. Dar eu cred că atunci când a fost dată Legea, Duhul Sfânt a avut în vedere în înţelepciunea Lui şi superioritatea pentru sănătate a alimentelor curate, sunt absolut sigur de asta.

As mai semnala, ca idee pt imbogatirea ulterioara a articolului, un lucru a-propos de grasime, seu, organe: ele par sa fie partile tinute la cea mai mare cinste, fiind alese pentru jertfe bucatile pe care noi astazi le-am considera dintre cele mai toxice (am dat un search pe termenul "seu" in bibliaortodoxa.ro , si rezultatele sunt impresionante; intre altele, cand David vrea sa sugereze abundenta, propune metafora: "ca de seu si de grasime sa se sature sufletul meu si cu buze de bucurie Te va lauda gura mea". Doua indicii care sugereaza ca acestea erau partile "alese", de cinste, aduse ca jertfa Domnului sau de care beneficiau (nu totdeauna?) regii si nobilii. Mi se pare ca avem de-a face cu o schimbare de perceptie radicala intre timp, dupa cum a existat si o schimbare radicala a conditiilor de viata, care ar fi demna de semnalat.

Ceea ce ai scris aici tu mi se par lucruri neadevărate, speculative care nu sunt acoperite absolut deloc de realitate. Citatul respectiv se referă nu la trup ci la suflet, adică la jertfa care se făcea cu grăsime. Toată Biblia spune acelaşi lucru, sunt o mulţime de citate care condamnă consumarea grăsimii.

Alimentaţia necorespunzătoare, alcoolul şi sexul neprotejat sunt cele trei cauze principale ale deceselor premature înregistrate în anul 2009, arată un raport întocmit de Organizaţia Mondială a Sănătăţii

În România 60% din adulţi sunt supraponderali din care 28% sunt obezi (27% bărbaţi, 29% femei) iar din copii 40% sunt supraponderali. Acest lucru justifică prezenţa în introducere a precizărilor legate de obezitate şi beţie.--Vladimir-Adrian 25 martie 2011 10:04 (UTC)

25Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s'a împotrivit Celui Atot Puternic,

26şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

27Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,

28şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate.(iov15.25-28)

1(Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.

2Totuş, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!

3Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cînd vedeam fericirea celor răi.

4Într'adevăr, nimic nu -i turbură pînă la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.

5N'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni.

6Deaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i înveleşte.

7Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima.

8Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,

9îşi înalţă gura pînă la ceruri, şi limba le cutreieră pămîntul.

10Deaceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,

11şi zice: ,,Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?``

12Aşa sînt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.(Ps73)

Nu cred că au nevoie de prea multe comentarii.--Vladimir-Adrian 25 martie 2011 10:31 (UTC)

După legea Vechiului Testament, alimentația exclude consumul de sânge-Levitic 4.17; 7.23-27; 17.10-14; 19.26; Deuteronom 12.16; 12.23-25; 15.23; 1 Samuel 14.31; Ezechiel 33.25; FA 15.20; 21.25, căci sângele reprezintă viaţa („viaţa a tot trupul este în sânge” Lev 17, 11-14; Deut 12, 23) sau duhul pe care Dumnezeu l-a pus în tot ce are viață (gr. ψυχὴν ζῶσαν)http://fr.wikipedia.org/wiki/Nephesh. Sângele (animalului) are rolul ritual de a face ispăşire pentru sufletele oamenilor (Lev 17.13), pentru că prin vărsarea sângelui jertfei duhul de viață (al acestuia) se întoarce la Dumnezeu care l-a dat (Ecleziast 12, 7) și poartă în fața tronului lui Dumnezeu nedreptatea (Facere 4, 10).- ultima parte a frazei se referă la om , mai precis la păcatul lui Cain, deci cred că nu-şi are rostul aici căci aici ne referim la sângele animalelor. Şi duhul omului se reîntoarce la Dumnezeu dar aici fraza se referă la sângele animalului.

La fel, tot pentru motive rituale, grăsimea era interzisă din alimentație (Lev 4.17; 7.23-27), deoarece din aceasta se aduceau lui Dumnezeu jertfe mistuite de foc (Lev 7.25).- eu nu cred că nu doar din motive rituale, cum vrea să sugereze textul ci şi din considerente de sănătate, voi şterge pasajul subliniat.--Vladimir-Adrian 25 martie 2011 10:47 (UTC)

Iertați-mă, Vladimir-Adrian, am omis să spun că fragmentul respectiv e în lucru. O să finalizez mai întâi ideile și apoi vedem ce nu vi se pare justificat. --Inistea 25 martie 2011 17:07 (UTC)

Despre seul si grasimea utilizate ca jertfa in Vechiul Testament: http://bibliaortodoxa.ro/cautare-rezultate.php?text=seu&carte1[]=32&carte1[]=47&carte1[]=59&carte1[]=17&carte1[]=65&carte1[]=72 si respectiv http://bibliaortodoxa.ro/cautare-rezultate.php?text=sime&carte1[]=25&carte1[]=32&carte1[]=47&carte1[]=59&carte1[]=17&carte1[]=46&carte1[]=66&carte1[]=67&carte1[]=68&carte1[]=14&carte1[]=15&carte1[]=42&carte1[]=65&carte1[]=43&carte1[]=31&carte1[]=33&carte1[]=45 (de recopiat intreaga adresa). Cautarea pe Noul Testament nu da nici un rezultat pentru ambele cuvinte. Mi se pare un lucru semnificativ. V. si textul parintelui Cleopa Ilie despre Mancaruri curate si necurate, care arata ca interdictele alimentare din VT nu se aplica crestinilor si releva inclusiv limitele interdictelor neotestamentare.

Nota bene: Nu cred ca Proorocului David sa-i fi trecut prin gand sa faca metafora respectiva daca consumul efectiv de seu si de grasime ar fi fost ceva necurat. Ar fi absurd.

In sfarsit, for what it's worth, mie mi se pare ca Pr. Iulian a scris foarte bine ce-a scris pana acum :). Iuliana 26 martie 2011 18:55 (UTC)