Cuvioșii sihaștri de pe Valea Secului
Cuvioșii părinți Moise, Prohor, Veniamin, Spiridon, Chiriac, Visarion, Ștefan și Atanasie au viețuit în secolul al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea, nevoindu-se aceștia în codrii seculari de pe valea pârâului Secu, din apropierea actualei Mănăstiri Secu, fiind cu metania de la Mănăstirea Neamț.
Doritori de fericită liniște și fiind umbriți de harul Sfântului Duh, s-au făcut pustnici vestiți, fiind printre cei dintâi sihaștri cunoscuţi pe valea Secului, amintiți în actele vremii. Nevoința lor a fost așa de aleasă, încât numele și faptele lor au ajuns până la domnul țării şi mulți ucenici li s-au alăturat, toți aceștia la un loc formând prima sihăstrie pe valea pârâului Secu.
Odată cu întemeierea Schitului lui Zosim (1564), o parte dintre ei au intrat în obște, sub ascultarea egumenului Dosoftei, iar ceilalți au rămas mai departe la chilii, în pădure.
Cuvioșii părinți Moise, Prohor, Veniamin, Spiridon, Chiriac, Visarion, Ștefan și Atanasie s-au nevoit toată viața în liniște, în post, în rugăciune și în cugetarea celor dumnezeiești.
După mulți ani de aspră nevoință, cei opt sihaștri iubitori de Hristos s-au săvârșit în pace către sfârșitul secolului al XVI-lea, lăsând în urmă numeroși ucenici și o profundă tradiție isihastă.