Biserica Sfântul Nicolae - Paraclis Universitar

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Biserica Sfântul Nicolae - Paraclis Universitar
{{{Imagine}}}
Localizare   Str. Ion Ghica nr.9, sector 3, în apropierea Universităţii Bucureşti
Jurisdicție  Arhiepiscopia Bucureştilor
Hram  Sfântul Ierarh Nicolae
Sfințire  26 noiembrie 1909
Ctitor  Ţarul Rusiei Nicolae al II-lea
Stil arhitectonic  Tradiţional rusesc
Arhitect  V. A. Preobrajenski
Pictor  Viktor Mihailovici Vasnețov
Suprafață 
Înălțime 
Site oficial  www.paraclisuluniversitar.ro

Situată în centrul Capitalei, în apropierea Universităţii Bucureşti, Biserica Sfântul Nicolae - Paraclis Universitar este o biserică ortodoxă română şi un monument istoric unicat în România. Se află în centrul Bucureștiului, pe Strada Ion Ghica nr. 9, sectorul 3. Cunoscută până recent ca Biserica Rusă, a fost ridicată pentru a fi capela Ambasadei Rusiei din Bucureşti. Este ctitoria ultimului ţar al Rusiei, Nicolae al II-lea, martirul considerat un simbol al Rusiei, care a fost canonizat, împreună cu familia sa, în 2000.Construită la începutul secolului al XX-lea, în stilul rusesc autentic, biserica se numără printre ultimele realizări din istoria arhitecturii religioase ruseşti, întreruptă de Revoluţia din 1917. Printre elementele deosebite ale lăcaşului de cult se remarcă cele şapte turle în formă de bulb, precum şi catapeteasma din lemn sculptat şi poleită cu aur, lucrată la Moscova şi pictată după modelul celei din Catedrala Sfinţii Arhangheli din Kremlin.

Istoric

Zidită în perioada 1905-1909, la iniţiativa ambasadorului rus în România, Mihail Nicolaevici Ghiers, Biserica Sfântul Nicolae - Paraclis Universitar este ultima ctitorie a ţarului Nicolae al II-lea (1894-1917), care a acordat 600.000 ruble de aur pentru construcţie şi a ordonat să nu se facă economii de materiale şi bani. A fost destinată personalului Ambasadei Rusiei şi comunităţii din jurul ei, fiind închinată Sfântului Ierarh Nicolae, după numele ţarului ctitor. La început s-a aflat sub jurisdicţia Patriarhiei Moscovei şi a fost sfinţită în 1909 de ÎPS Arhiepiscop Atanasie Mironescu, Primat al Bisericii Autocefale Române şi de ÎPS Vladimir, Arhiepiscop al Petrogradului, delegat al Sfântului Sinod al Bisericii Ruse. Din cauza distrugerilor suferite în timpul Primului Război Mondial, biserica a fost închisă, iar obiectele de cult şi arhiva au fost evacuate la Iaşi, de aici fiind trimise la Sankt Petersburg, unde s-au pierdut în timpul Revoluţiei Ruse.[1] Imediat după terminarea războiului, Misiunea Rusă de la Bucureşti a efectuat unele reparaţii, iar în 1924 credincioşii ruşi şi-au organizat, prin mijloace proprii, slujbe religioase şi un cor. Biserica a rămas sub jurisdicţia Patriarhiei Ruse până în 1934, când a fost cedată, spre administrare, Universităţii din Bucureşti,la insistenţa ministrului român de Externe Nicolae Titulescu. Biserica a funcţionat ca paraclis universitar mai mult de un deceniu, până la instaurarea regimului comunist în Romania. În 1947 a trecut din nou sub autoritatea Patriarhiei Moscovei, iar din acel an slujbele religioase au fost săvârşite în vechea limbă slavă. După un an s-au făcut reparaţii iar pictura a fost renovată de pictorul rus Anatolie Cudinov, fiind resfinţită în prezenţa Patriarhului Justinian Marina. În 1955, printr-o hotărâre a Patriarhului Alexei al Moscovei, a trecut din nou în jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Române, iar în anul următor Guvernul Uniunii Sovietice a donat biserica şi casa parohială statului român. Prin decretul nr. 577 din 3 noiembrie 1956, biserica, împreună cu tot inventarul ei, a fost transferată de Marea Adunare Naţională a RPR în proprietatea Patriarhiei Române, iar de atunci a funcţionat ca o biserică de enorie până în ianuarie 1992, când a fost din nou atribuită Universității. În cei 45 de ani cât a fost biserică parohială, a fost restaurată doar o singură dată, în 1967. După cutremurul din 1977, turla principală a fost fisurată pe întreaga circumferinţă, dar regimul comunist nu a aprobat efectuarea lucrărilor de consolidare.

Arhitectonica

Biserica Sfântul Nicolae - Paraclis Universitar este un adevărat monument de arhitectură şi de artă reprezentând stilul rusesc autentic la începutul secolului al XX-lea. A fost ridicată după planurile arhitectului rus V. A. Preobrajenski, lucrările fiind executate de constructori ruşi şi italieni. Aspectul general este rezultatul unei sinteze Art Nouveau a tradiţiei arhitecturale de zid și de lemn a bisericilor rusești, fiind materializarea unui concept teologic prin care este subliniat naosul, pentru a ilustra prezența pământeană a Mântuitorului. Naosul este deosebit de înalt, iar trecerea din planul pătrat la cilindrul turlei se face prin patru arce ample, ale căror intersecţii formează nişte console în cele patru unghiuri, aceasta fiind o concepţie unică în construcţiile bisericeşti din România. Celelalte încăperi specifice ritului bizantin - altar, pronaos, pridvor - sunt concepute mai mici, atât în plan cât şi ca înălţime. Biserica este o construcție de plan treflat, cu zidăria din cărămidă presată şi din piatră, având şapte turle, dintre care cea principală este sprijinită pe pandantivi şi atinge înălțimea de 35m. Cupolele turlelor au forma bulbilor de ceapă, caracteristică arhitecturii de cult ruse, iar acoperişurile lor, inițial aurite, sunt acum din tablă de cupru patinată. La exterior, faţadele sunt tratate cu placaje de cărămidă, decorate cu ceramică smălţuită şi ornamente din piatră şi fier forjat. Prin decoraţiunile ceramice, cu motive inspirate din folclorul rus şi cu influenţe Art Nouveau, prin medalioanele de mozaic policrom şi turlele sale, biserica este unică în peisajul românesc. Cea mai frumoasă podoabă a acestui lăcaș de închinăciune este catapeteasma, minuţios sculptată şi aurită, care fost lucrată la Moscova, după modelul celei din Catedrala Sfinţii Arhangheli din Kremlin. Întreg ansamblul de pictură murală este marcat de concepţia stilului Art Nouveau, de la începutul secolului XX, fiind realizat la un înalt nivel stilistic, artistic şi tehnic. Pictura a fost executată, parţial, în tehnica uleiului mat, de pictorul rus Vasiliev, fiind completată în 1948 de pictorul Cudinov, în stil neobizantin. Mai târziu a fost pictată scena cu încreştinarea poporului rus, pe peretele de vest al absidei de nord, al cărei autor este Viktor Mihailovici Vasnețov (1848-1926), cel care a realizat şi pictura catapestesmei. Desenator, pictor şi scenograf, Vasneţov este unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai artei Reînvierii ruse, fiind şi autorul celebrei faţade a Galeriei de Artă Tretiakov din Moscova. Mesajul teologic specific Bisericii Sfântul Nicolae – Paraclis Universitar stă în scena Învierii, care este desfăşurată amplu pe peretele de est, ca o prezenţă continuă în timpul slujbei, în faţa credincioşilor. Deasupra, Tronul Hetimasiei, simbol al aşteptării lui Iisus Hristos, în vederea Judecăţii de Apoi, completează şi întăreşte acest mesaj. De asemenea, în pictura murală se pot remarca Sfânta Muceniţă Tatiana şi Sfântul Cneaz Alexandru Nevski (peretele de nord), Sfânta Ţarină Elena şi Sfântul Ţar Constantin (peretele de sud), Sfânta Cneaghină Olga şi Sfântul Cneaz Vladimir (perete de vest).

Sfinţii martiri Romanov

Ctitorul bisericii, Nicolae al II-lea, a fost ultimul ţar Romanov, dinastie care a condus Rusia timp de trei secole. A fost căsătorit cu prinţesa germană Alix de Hesse, care s-a convertit de la luteranism la ortodoxie, devenind împărăteasa Alexandra Feodorovna, şi au avut împreună cinci copii: Olga, Tatiana, Maria, Anastasia şi Alexei. În 1917, aceștia, împreună cu servitorii lor, au fost luați prizonieri şi executaţi de poliția politică, lângă Ekaterinburg. Rămăşiţele lor au fost îngropate în 1998 în Catedrala Sfinţii Petru si Pavel din Sankt-Petersburg, unde se află și o icoană făcătoare de minuni și izvorâtoare de mir a ţarului Nicolae al II-lea, martirul care este considerat un simbol al Rusiei. Întreaga familie ţaristă a fost reabilitată de Curtea Supremă Rusă, care a decis că aceasta nu a fost arestată din motive politice şi nici condamnată la execuţie de vreo instanţă, iar în anul 2000 Biserica Ortodoxă Rusă a hotărât să-i canonizeze pe toți cei șapte membri, având ca dată de pomenire 4 iulie.


Biserica în prezent

Biserica ctitorită de ţarul Nicolae al II-lea este, din 1992, Paraclis al Universităţii Bucuresti, fiind primul lăcaş de cult din România cu această destinaţie, după 1990. Cunoscută şi ca Biserica Studenţilor, are un program duhovnicesc împletit cu activităţi culturale, prin care preoţii slujitori încearcă să răspundă nevoilor tinerilor, mai ales studenţilor. Începând din 2000 s-au efectuat lucrări de consolidare şi restaurare a turlei principale, a fațadei exterioare a bisericii şi conservare a picturii, şi se continuă în prezent cu lucrări de consolidare a turlelor mici, a turlei-clopotniță şi a faţadelor. Printre odoarele de preț ale bisericii se află şi o copie a icoanei Maicii Domnului Pantanassa („Împărăteasa tuturor”), cunoscută pentru numeroasele minuni săvârșite, mai ales pentru vindecarea celor care suferă de cancer. Realizată la Mănăstirea Vatoped din Muntele Athos, a fost adusă la București în 2002, chiar de stareţul acesteia, arhimandriul Efrem. A fost prima biserică din Capitală care a primit o astfel de icoană, și de atunci mulți oameni au cerut ajutor pentru tămăduirea diferitelor boli. Pictura originală a fost zugrăvită în secolul al XVII-lea şi se află în prezent la Mănăstirea Vatoped. Între podoabele bisericii se numără cele trei icoane în mozaic, reprezentând pe Mântuitorul Iisus Hristos, Maica Domnului şi Sfântul Ierarh Nicolae, care au fost aduse din Rusia. Icoana Sfântului Nicolae, făcătoare de minuni, este o icoană veche, pictată şi ferecată în argint, fiind realizată în Rusia. În „Biserica studenților” se află spre închinare și o raclă cu moaștele unor sfinţi printre care Sfinții Nicolae, Andrei, Vasile cel Mare, Ioan Iacob Hozevitul, Antipa de la Calapodești. De asemenea, în 1992 biserica a primit o părticică din moaştele Sfântului Siluan Athonitul, una din părticelele de sfinte moaște primite de Arhimandritul Sofronie Saharov de la Mănăstirea Sfântul Pantelimon din Muntele Athos în 1941, când a avut loc deschiderea mormântului Sfântului Siluan Athonitul. Biserica Sfântul Nicolae - Paraclis Universitar este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare B-II-m-A-18814.[2]

Note

  1. Valentina Bilcea, Angela Bilcea, Dicţionarul monumentelor şi locurilor celebre din Bucureşti, Editura Meronia, 2009, Bucureşti , pp 115-116 .
  2. http://www.cultura.abt.ro/Files/GenericFiles/LMI-2010.pdf

Surse

Legături externe