Macedonie al II-lea al Constantinopolului

De la OrthodoxWiki
(Redirecționat de la Macedonie II al Constantinopolului)
Salt la: navigare, căutare

Macedonie al II-lea al Constantinopolului a fost patriarh al Constantinopolului între anii 496-511. În această perioadă, el s-a străduit să apere învăţătura Sinodului de la Calcedon de încercările împăratului Anastasius (491-518) de a o revoca.

Viaţa

Se ştiu puţine lucruri despre tinereţea patriarhului Macedonie. A ajuns patriarh după ce împăratul Anastasius a obţinut depunerea din treaptă a patriarhului Eufimie, sub acuzaţia de trădare, afirmând că acesta dezvăluise strategia militară a împăratului duşmanilor acestuia. Un sinod format din episcopi obedienţi a acceptat excomunicarea şi depunerea din treaptă a lui Eufimie şi alegerea ca patriarh a lui Macedonie.

Când Macedonie s-a întâlnit cu Eufimie, înainte de plecarea acestuia în exil, Macedonie i-a cerut diaconului său să îl dezbrace de omoforul de curând primit şi să îl îmbrace în veşminte de simplu preot, "neîndrăznind să poarte" însemnele episcopale înaintea deţinătorului lor legitim. În timpul ultimei lor discuţii, Macedonie i-a oferit lui Eufimie fondurile obţinute printr-un împrumut pe care îl făcuse pentru a acoperi cheltuielile lui Eufimie pe perioada exilului său în Asia Mică.

Aproximativ un an mai târziu, patriarhul Macedonie a convocat un sinod care a confirmat în scris actele Sinodului al IV-lea Ecumenic şi a continuat să se împotrivească eforturilor împăratului Anastasie de a-l face să se pronunţe împotriva Calcedonului. Anastasie a încercat să obţină concursul lui Macedonie mai întâi oferindu-i favoruri. Confruntat cu refuzul lui Macedonie, împăratul a plătit un asasin pe nume Eucol pentru a-l ucide pe patriarh, însă a scăpat cu viaţă; i-a asigurat în schimb asasinului o cotă fixă de provizii în fiecare lună.

Împăratul şi-a reînnoit eforturile de anulare a hotărârilor de la Calcedon în 511. Macedonie însă a refuzat să ia măsuri în acest sens dacă nu era convocat un sinod ecumenic prezidat de episcopul Romei. Primind acest răspuns, împăratul s-a înfuriat şi mai tare pe Macedonie, pe care era deja supărat pentru că acesta refuzase să îl dezlege de angajamentul pe care şi-l luase la încoronare de a păstra intactă învăţătura de credinţă a Bisericii şi de a respecta autoritatea Sinodului de la Calcedon. De aceea, Anastasie a căutat să îl alunge pe Macedonie din scaunul patriarhal. În acest scop, a trimis monahi şi clerici, precum şi diferiţi magistraţi ai oraşului ca să-l hărţuiască cu acuzaţii şi insulte publice. În faţa acestei atitudini scandaloase, poporul şi-a exprimat atât de vehement revolta încât Anastasie s-a închis în palat şi a poruncit să se pregătească corăbii ca să poată fugi din oraş în caz de nevoie. Când Macedonie a răspuns rugăminţii lui Anastasie de a veni să discute cu el, şi i-a reproşat împăratului suferinţele şi persecuţiile îndurate de Biserică din pricina măsurilor lui. Anastasie a recunoscut acestea, dar a încercat încă o dată să îl convingă pe Macedonie să îşi schimbe convingerile.

Anastasie l-a pus pe Xenaias, un episcop eutihian să lanseze o campanie de defăimare împotriva patriarhului, lansând la adresa lui o serie de acuzaţii mincinoase. Xenaias i-a cerut lui Macedonie o mărturisire de credinţă în scris, dar acesta a afirmat, într-un memoriu adresat împăratului, că nu avea altă credinţă decât cea a Părinţilor de la Niceea şi Constantinopol şi că îi anatemizase atât pe Nestorie cât şi pe Eutihie şi pe toţi cei care mărturiseau doi Fii sau doi Hristoşi sau care spuneau că cele două Naturi ale lui Hristos erau despărţite. Văzând că nu reuşise să îl compromită, Xenaias a găsit atunci doi oameni care să îl acuze pe Macedonie de nestorianism şi să se recunoască drept complici ai săi. Pe baza mărturiei acestora, l-a acuzat totodată pe Macedonie că ar fi falsificat un pasaj dintr-o epistolă a Sf. Apostol Pavel pentru a permite o interpretare favorabilă nestorienilor.

În 511, într-o ultimă încercare de a-l face pe Macedonie să se răzgândească, împăratul Anastasie i-a poruncit lui Macedonie să îi trimită o originalul Actelor Sinodului de la Calcedon, care purta semnăturile tuturor episcopilor care luaseră parte la el. Macedonie a refuzat şi a ascuns documentul sub altarul Marii Biserici. Furios, Anastasie a poruncit ca Macedonie să fie dus în ascuns, în timpul nopţii la Calcedon, iar de acolo la Evhaita (azi satul Beyözü, în Turcia), în dioceza Pontului, unde fusese exilat şi predecesorul acestuia, patriarhul Eufimie.

În 515, Papa Homisda a încercat să îl restabilească pe Macedonie pe tronul patriarhal, considerând că acesta fusese depus în mod nedrept. O clauză în acest sens a fost stipulată în tratatul de pace între împăratul Anastasie şi comandantul Vitalian, o rudă a lui Macedonie, care se răzvrătise din pricina atitudinii anticalcedoniene a împăratului: în tratat se prevedea ca patriarhul şi toţi episcopii trimişi în exil să se poată întoarce în scaunele lor. Însă Anastasie nu şi-a ţinut promisiunea. Macedonie a murit în preajma anului 517 în exil, la Gangra (azi Çanikri, Turcia).

Casetă de succesiune:
Macedonie al II-lea al Constantinopolului
Precedat de:
Eufimie
Patriarh al Constantinopolului
496-511
Urmat de:
Timotei I



Surse

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi