Gavriil (Arhanghelul)

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
LinkFA-star.png Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului. Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.
Sf. Arhanghel Gavriil (frescă din Serbia, sec. al XIII-lea)
Acest articol face parte din seria
Îngeri
Îngeri și demoni
Înger | Diavol
Îngerul Domnului | Îngerul păzitor
Mihail | Gavriil | Rafail | Uriel
Lucifer
Cele nouă cete îngerești
Prima ierarhie: Serafimi | Heruvimi | Tronuri
A doua ierarhie: Puteri | Stăpâniri | Principate
A treia ierarhie: Virtuți | Arhangheli | Îngeri
Editați această casetă

Sfântul Arhanghel Gavriil (sau Gabriel) a fost numit voievod (conducător) al oștirilor cerești; numele lui este asociat cu multe întâmplări din Sfânta Scriptură, și mai ales cu vestirea către Maica Domnului a zămislirii Domnului Iisus Hristos. Astfel, rolul său cel mai important a fost considerat cel de vestitor al mântuirii oamenilor. Biserica ține Soborul Sf. Arhanghel Gavriil pe 26 martie, în ziua următoare Bunei Vestiri, și iarăși pe 13 iulie; de asemeni, este sărbătorit împreună cu ceilalți Arhangheli pe 8 noiembrie.

Cuprins

Istoric

Numele de Gavriil provine din ebraică, însemnând "Omul lui Dumnezeu". O altă traducere ar fi "Dumnezeu este puternic". Proloagele de la Ohrida îl explicitează astfel: "Omul-Dumnezeu. Sfinţii Părinţi, când vorbesc despre Buna Vestire, spun că un arhanghel cu acest nume a fost trimis pentru a arăta cine și cum avea să fie Acela care trebuia să se nască din Cea Preacurată. Astfel, Acesta va fi Omul-Dumnezeu, Dumnezeu tare și puternic".

Gavriil și Mihail sunt arhanghelii care apar cel mai mult în Sfânta Scriptură, deși s-ar putea spune că rolul celui dintâi este prezentat mai pe larg. În Vechiul Testament, este menționat cu numele lui doar în două viziuni ale profetului Daniel (a se vedea Daniel 8 și 9). Aici, el îi arată lui Daniel viitorul lui Israel. De asemenea, Sfânta Tradiţie ne arată că Gavriil este cel care l-a inspirat pe profetul Moise să scrie Cartea Facerii sau chiar întregul Pentateuh. Literatura rabinică târzie afirmă că tot el a fost îngerul care l-a învățat pe Iosif cele șaptezeci de limbi pe care trebuia să le cunoască pentru a putea guverna Egiptul, dar aceasta nu face parte din textul propriu-zis al Cărții Facerii.

Motivul pentru care Gavriil este atât de mult cinstit în tradiția Bisericii este însă rolul pe care l-a avut la Buna Vestire și cu alte ocazii în Noul Testament, conform Tradiției (deși numele său nu apare explicit în text). Astfel, în Luca 1, Gavriil îi apare mai întâi lui Zaharia, tatăl Înaintemergătorului Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul. Zaharia refuză mai întâi să creadă că el și soața lui stearpă, Elisabeta vor avea un copil la vârsta lor înaintată. Atunci, îngerul îi spune: "Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Şi am fost trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea" (Luca 1, 19). Apoi îl pedepsește pe Zaharia să rămână mut până la nașterea copilului, pentru necredința lui.

Adesea, se consideră că tot Gavriil a fost îngerul care a vestit nașterea Maicii Domnului părinților Ei, Ioachim şi Ana și cel care i-a apărut în vis Dreptului Iosif, logodnicul Fecioarei, spunându-i că sarcina Mariei era într-adevăr minunată și că trebuia să o ocrotească și să aibă grijă de Ea si de Prunc. Astfel, el a fost personajul-cheie în vestirea către omenire a Întrupării Domnului Iisus Hristos. Tot el va fi cel care va vesti A doua Venire a Domnului, suflând într-o trâmbiță.

Sf. Arhanghel Gavriil
În sfârșit, Gavriil a fost de față la Patimile și la Învierea Domnului. Se consideră că el era misteriosul "tânăr îmbrăcat doar cu o fâșie de pânză... care îl urma pe Iisus" (Marcu 14, 51-52 [1]). Tot Gavriil a fost cel care a vestit Învierea Domnului Femeilor Mironosiţe, la mormânt.

Gavriil în iconografie

Deși îngerii sunt ființe netrupești, ei pot fi uneori dificil de distins de oameni în icoane, întrucât ei iau formă umană atunci când se arată muritorilor.

Totuși, Gavriil apare de regulă în icoane cu anumite atribute distinctive. De obicei, poartă veșminte albastre sau albe; poartă fie un crin (simbol al Maicii Domnului), o trâmbiță, o făclie, o creangă din rai dăruită lui de către Maica Domnului sau o lance în mâna dreaptă; adesea poartă o oglindă de jasp, pe care apare litera Χ - prima literă a numelui lui Hristos (Χριστος) în limba greacă) - în mâna stângă.

El nu trebuie confundat cu Arhanghelul Mihail, care poartă o sabie, un scut, o creangă de curmal, în timp ce în mâna cealaltă poartă o lance sau un steag alb (eventual cu o cruce roșu-aprins peste fondul alb); de regulă, acesta poartă veșminte roșii. Misiunea specifică a Arhanghelului Mihail este de a-i distruge pe dușmanii adevăratei Biserici (de aici tema militară), în timp ce misiunea Arhanghelului Gavriil este de a vesti mântuirea omenirii.

Imnografie 26 martie

Tropar

Troparul (Glasul al 4-lea)

Mare voievod al oştilor cereşti, rugămu-te pe tine, noi nevrednicii, ca prin rugăciunile tale să ne acoperi pe noi, cu acoperământul aripilor măririi tale celei netrupeşti, păzindu-ne pe noi, cei ce cădem cu deadinsul şi strigăm: scapă-ne din nevoi, ca un mai-mare peste cetele puterilor celor de sus.

Condac

Condacul (Glasul al 8-lea)

Tu, voievodule al îngerilor, eşti preamărit slujitor al prealuminoasei, cinstitei, înfricoşătoarei şi Atotfăcătoarei Treimi. Pentru aceasta, roagă-te acum neîncetat, mijlocitorule al nostru, ca să fim mântuiţi din toate nevoile şi chinurile. Ca să strigăm ţie: Bucură-te, acoperământul robilor tăi!

La Utrenie

De este sâmbătă, la Dumnezeu este Domnul... troparul praznicului (de două ori). Slavă... al arhanghelului, glasul al 4-lea:

Mare voievod al oştilor cereşti, rugămu-te pe tine, noi nevrednicii, ca prin rugăciunile tale să ne acoperi pe noi, cu acoperământul aripilor măririi tale celei netrupeşti, păzindu-ne pe noi, cei ce cădem cu deadinsul şi strigăm: scapă-ne din nevoi, ca un mai-mare peste cetele puterilor celor de sus.

Şi acum..., al praznicului.

Iar de este duminică, se cântă întâi troparul Învierii (de două ori); Slavă..., al arhanghelului, Şi acum..., al praznicului.

Iar de este în zilele de rând (de luni până vineri), în loc de Dumnezeu este Domnul, se cântă Aliluia şi Cântările Treimice ale glasului de rând (vezi Tipicul Mare la 26 martie).

După obişnuitele catisme se pun sedelnele Octoihului şi ale Triodului.

Canoanele se cântă astfel: Canonul Născătoarei de Dumnezeu, cu irmosul pe şase, al arhanghelului cu irmosul tot pe şase.

Canonul arhanghelului

Alcătuire a lui Iosif (glasul al 4-lea)

Cântarea 1

Irmos: Deschide-voi gura mea...

Ca cel ce eşti lumină dumnezeiască şi nematerialnică, şi te împărtăşeşti în chip nematerialnic de lumina cea desăvârşită, rogu-te, arhanghele al Domnului, luminează-mă cu rugăciunile tale, ca să te laud pe tine.

Astăzi să dănţuim dumnezeieşte veselindu-ne, cinstind pe cel dintâi dintre puterile cele fără de trup, care a vestit bucuria cea negrăită, ce a venit în lume, din preamarea iubire de oameni.

Ocrotitor preamare şi ajutător către Dumnezeu, zid şi întărire avându-te pe tine, Gavriile, cei ce avem dragoste faţă de tine suntem izbăviţi din primejdii şi de vătămarea şarpelui, lăudându-te pe tine.

A Născătoarei:
Curată, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, dacă Gavriil te-a văzut pe tine plin de strălucire, a strigat: bucură-te, stăpână, mântuirea oamenilor, lauda şi cinstita grăire a îngerilor, ceea ce nu ştii de nuntă.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Pe ai tăi cântăreţi...

Cu împărtăşirea luminii celei cu totul fără de materie, ca un nematerialnic cu adevărat fiind luminat, te-ai arătat ca o a doua lumină, luminând totdeauna pe oamenii cei materialnici, care te laudă pe tine.

De preamare strălucire te-ai învrednicit tu, descoperindu-ne nouă măreaţa taină, cel ce eşti preamare între îngeri, prin care cei de pe pământ am fost ridicaţi la înălţimea cea preamare, cu măreţie cinstindu-te pe tine.

Arată-te din cer tuturor celor ce cu dragoste te caută întotdeauna şi potoleşte viforul ispitelor şi al necazurilor cel pornit asupra noastră, o, Gavriile, cel ce eşti mai-mare voievod al oştirilor cereşti.

A Născătoarei:
Făcându-ţi cunoscută, oarecând, taina cea de demult ascunsă, Fecioară, Gavriil ţi-a strigat: bucură-te, palat al lui Dumnezeu, în care El sălăşluindu-ne, va îndumnezei pe toţi oamenii, ca un îndurat.

Sedealna, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Marele Gavriil, căpetenia îngerilor, arătându-se pururea împreună cu ei, strigă dumnezeiască cântare Treimii, bucurându-se. Pe acesta toţi, întru credinţă, cu mare glas să-l lăudăm şi cu gând curat întru cuviinţă să-l mărim.

Slavă... Şi acum... altă sedealnă, glasul al 4-lea:

Ca cel ce eşti cel dintâi dintre slujitorii cei fără de trup, ţie ţi s-a încredinţat, Gavriile, taina cea cu adevărat înfricoşătoare, rânduită mai înainte de veci, naşterea cea de negrăit a sfintei Fecioare, strigându-i ei: bucură-te, ceea ce eşti plină de har! Pentru aceasta, după datorie, credincioşii, cu veselie, totdeauna te fericim.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Sfatul cel neurmat...

Prin împărtăşirile dumnezeieştii Stăpânii, ai stat odinioară, vrednicule de laudă Gavriile, luminând pe profetul Daniil şi dându-i lui în Duh arătarea celor necunoscute.

Cu guri de tină te lăudăm pe tine cel ce eşti cu firea de foc; smulge-ne pe noi din focul cel pururea arzător, Gavriile, cu mijlocirile tale cele dumnezeieşti.

Îmbrăcat fiind cu dumnezeiasca haină ce străluceşte de slava cea de negrăit mai mult decât soarele, voievodule al slujitorilor, stai înaintea Împăratului ceresc, veselindu-te.

A Născătoarei:
Înţelegând Gavriil, preacurată, că eşti cu totul curăţită de Duhul, a strigat ţie, în chip vădit: bucură-te dezlegarea blestemului şi chemarea din nou a strămoşilor.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Spăimântatu-s-au toate...

Luminat fiind cu împărtăşirea din Mintea cea dintâi, ca o a doua lumină te-ai arătat, cu cetele cele nesfârşite ale îngerilor strigând: Sfânt este Dumnezeu, Tatăl a toate făcătorul, Fiul cel împreună fără de început şi Duhul cel împreună pe scaun.

Chipul tău este de foc, frumuseţea îţi este minunată, întrecând tot cugetul. Mare îţi este strălucirea, Gavriile preamărite, conducătorul dumnezeieştilor îngeri şi podoaba tuturor celor ce cu credinţă te laudă pe tine.

Dumnezeiescul Zaharia, când te-a văzut, odinioară, stând alăturea de el, în vremea tămâierii, a rămas mut; că nu a crezut vestirii tale celei înfricoşătoare, pe care i-ai grăit-o, Gavriile, voievodule al îngerilor.

A Născătoarei:
Biserică a sfinţeniei fiind, preacurată, la glasul lui Gavriil arhanghelul, ai zămislit pe Cel ce se odihneşte întru sfinţi, pe Dumnezeul cel preasfânt, Care sfinţeşte pe toţi şi din nevoi îi scoate.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Înţelepţii de Dumnezeu...

Limbile pământeşti nu sunt în stare să te cinstească pe tine, înger luminos şi ceresc, împodobit în chip strălucitor, cu strălucirile cele mai presus de minte şi de cuvânt.

Rază prealuminoasă a Soarelui, voievodule al slujirilor celor de foc, cu rugăciunile tale cele purtătoare de lumină către Stăpânul, smulge pe cei ce te laudă pe tine, din întunericul patimilor.

Sfaturile celor fără de lege risipeşte-le, credinţa ortodoxă o întăreşte, fă să înceteze dezbinările în Biserică, arhanghele, cu rugăciunile tale fierbinţi către Ziditorul tuturor.

A Născătoarei:
Supusă ai fost cuvintelor celor dumnezeieşti ale lui Gavriil, curată, şi ai născut în trup pe Cuvântul cel mai înainte de început, Care a mântuit lumea de lipsa de judecată.

Condacul, glasul al 8-lea:

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Tu, voievodule al îngerilor, eşti preamărit slujitor al prealuminoasei, cinstitei, înfricoşătoarei şi Atotfăcătoarei Treimi. Pentru aceasta, roagă-te acum neîncetat, mijlocitorule al nostru, ca să fim mântuiţi din toate nevoile şi chinurile. Ca să strigăm ţie: bucură-te, acoperământul robilor tăi!

Cântarea a 7-a:

Irmos: N-au slujit făpturii...

Naşterea lui Ioan ai vestit-o, mărite, oarecând lui Zaharia, care se găsea înăuntrul templului celui sfânt şi cânta lui Dumnezeu şi Mântuitorului: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Preamărită bunăcuviinţa casei tale, Gavriile, sufletele credincioşilor le sfinţeşti, în chip luminat, şi le îndeamnă a striga cu mare glas: prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Luminat fiind în chip tainic, cu împărtăşirea din Lumina cea dintâi, voievodule al îngerilor, te-ai arătat cu adevărat, ca pe o a doua lumină, luminând pururea pe cei ce cântă: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

A Născătoarei:
Trimis a fost marele voievod Gavriil să-ţi vestească ţie bucurie, Maică Fecioară, curată; prin care întristarea a încetat, iar blestemul cu adevărat s-a făcut neroditor şi binecuvântarea a înflorit credincioşilor în veci.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Cu sfinţite cuvinte, sfinte, poporul cel sfinţit te laudă, veselindu-se. Că tu, arhanghele, pe Cuvântul cel a toate pricinuitor, Care a luat trup ca şi al nostru, L-ai vestit Fecioarei celei dintre noi, mai presus de minte şi de cuvânt. Pentru aceasta te cinstim pe tine întru toţi vecii.

Cu mintea cea mare şi cea dintâi unindu-te în chip nematerialnic, arhanghele, cu gura ta de foc tu cânţi cântarea cea uimitoare, pe care co cântă toate cetele îngerilor: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cu străluciririle dumnezeieşti fiind împodobit, străbaţi cele cereşti şi apoi cele pământeşti, îndeplinind sfintele voiri ale lui Hristos, Dumnezeului tuturor, întâiule conducător al îngerilor, Gavriile, strălucirea celor ce cu credinţă te laudă totdeauna.

Cuvântul, voind de mai înainte să se coboare printre oameni în trup, după ipostas, te-a avut pe tine, sfinte Gavriile, alergător mai înainte şi pregătitor al sfinţitului Său palat; care strigai: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

A Născătoarei:
Pe binecuvântata Fecioară să o lăudăm, ca pe un tron desfătat al Împăratului, ca pe una ce este mai presus decât toate făpturile, ca pe singura care a dat fiinţă trupească Celui mai presus de fire, Celui ce a îndumnezeit pe oameni, prin unirea cea mai bună a naşterii negrăite şi neobişnuite.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Tot neamul pământesc...

Stai cu frică, slujind tronului Harului, şi strălucitor fiind de revărsările de lumină cele mai presus de minte, şi cu sfinţenie îndumnezeit şi ca o lumină fiind văzut, luminezi cu mijlocirile tale, pe cei ce cu credinţă te cinstesc pe tine, sfinţite Gavriile.

Ca un cer plin de stele te arăţi împodobit de dumnezeieştile străluciri şi ca un voievod ţii în mâini sceptru preastrălucit; şi străbaţi tot pământul, împlinind totdeauna voia Stăpânului şi scăpând din nevoi pe cei credincioşi.

Potoleşte viforul cel cumplit al celor fără de lege, care se ridică pururea asupra robilor tăi; fă să înceteze dezbinările în Biserică; dobândeşte izbăvire de greşeli celor ce te laudă pe tine; binecredincioşilor biruinţă dăruieşte, Gavriile, cu ocrotirea ta cea caldă.

Doimea cea preafrumoasă şi plină de mărire, Mihail şi Gavriil, cei ce staţi înaintea scaunului slavei dumnezeieşti, cereţi iertare de păcate şi scăpare din nevoi pentru toţi, ca nişte ocrotitori şi ca cei urmaţi întru toate bunătatea Stăpânului.

A Născătoarei:
Lumina fulgerului şi naşterii tale a strălucit şi a luminat tot pământul şi pe stăpânul întunericului l-a pierdut, Născătoare de Dumnezeu preacurată, lauda îngerilor şi mântuirea tuturor oamenilor, care cu glasuri neîncetate te laudă pe tine.

Luminânda

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Mai-marele voievod al puterilor îngereşti a fost trimis de Dumnezeu atotţiitorul, către curata şi Fecioara, să-i binevestească minunea cea neobişnuită şi nespusă: că Dumnezeu se va face din ea prunc, ca om, fără de sămânţă, ca să zidească din nou tot neamul omenesc. Popoarelor vestiţi înnoirea lumii!

Slavă... Şi acum..., a Născătoarei:

Bucură-te Născătoare de Dumnezeu, izbăvirea de blestemul lui Adam. Bucură-te cinstită Maică a lui Dumnezeu. Bucură-te rug însufleţit; bucură-te făclie; bucură-te scaun. Bucură-te scară şi uşă; bucură-te carul cel dumnezeiesc. Bucură-te nor uşor; bucură-te biserică; bucură-te năstrapă cu totul de aur. Bucură-te munte; bucură-te cort şi masă. Bucură-te dezlegarea Evei.

La Laude

Stihirile pe patru, glasul al 4-lea:

Podobie: Dat-ai semn...

Mintea cea mai înainte de veci, ca o a doua lumină te-a aşezat pe tine, Gavriile, care cu împărtăşiri dumnezeieşti luminezi toată lumea şi ne descoperi nouă taina cea din veac, cu adevărat dumnezeiască şi mare, pe Cel ce s-a întrupat în pântecele fecioresc, Care a fost fără de trup şi s-a făcut om, ca să mântuiască pe om (de două ori).

Înaintea scaunului Dumnezeirii celei întreit-luminătoare stând şi din destul fiind luminat cu dumnezeieştile străluciri cele ce pornesc neîncetat de acolo, pe cei ce dănţuiesc pe pământ cu bucurie şi te laudă pe tine scapă-i de negura patimilor şi cu lumina ta îi acoperă, Gavriile mai-marele voievod, care te rogi pentru sufletele noastre.

Sfărâmă întărâtările celor care năvălesc adesea asupra turmei tale, fă să înceteze dezbinările în Biserică, alină viforul ispitelor celor fără de măsură. Scapă din nevoi şi din primejdii pe cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine şi aleargă la ocrotirea ta, Gavriile, mai-marele voievod, care te rogi pentru sufletele noastre.

Slavă... Şi acum..., glasul al 2-lea:

Astăzi vesteşte Gavriil celei pline de har: bucură-te, Fecioară, care nu ştii de mire şi eşti neispitită de nuntă. Nu te mira de chipul meu cel neobişnuit şi nici nu te spăimânta, căci arhanghel sunt. Şarpele a amăgit pe Eva oarecând; iar acum eu îţi vestesc ţie bucurie: vei rămâne neatinsă şi vei naşte pe Domnul, preacurată.

De se va întâmpla sâmbătă sau duminică, se cântă doxologia mare; iar de va fi într-altă zi, se cântă stihoavna, stihira Triodului (de două ori) şi mucenicina.

Slavă... Şi acum... a praznicului, glasul 1:

A lui Anatolie.

În luna a şasea, a fost trimis din cer arhanghelul Gavriil în Nazaret, cetatea Galileii, să aducă Fecioarei bunele vestiri de bucurie. Şi venind la dânsa, a strigat zicând: bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Bucură-te vas al Firii celei neîncăpute; pe Acela pe Care cerurile nu L-au încăput, L-a încăput pântecele tău, binecuvântată. Bucură-te cinstită, ceea ce eşti chemarea din nou a lui Adam şi izbăvirea Evei, bucuria lumii şi veselia neamului omenesc.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei, după rânduiala Postului, şi otpustul.

De se va întâmpla sâmbătă sau duminică, la Ceasul întâi şi la celelalte Ceasuri se citeşte troparul praznicului şi al arhanghelului. Asemenea şi condacele, pe rând.

Onomastică

Potrivit statisticilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, peste 1.321.845 de români, dintre care 735.450 bărbaţi şi 586.395 femei, îşi serbează onomastica pe 8 noiembrie, la prăznuirea Sfinţilor Arhangheli Mihail si Gavriil. Dintre bărbaţi, 244.595 poartă numele de Gabriel sau Gavril, iar dintre femei, 222.499 poartă numele de Gabriela.[1]

Note

  1. Peste 1.300.000 de români poartă numele Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil, accesat 7 noiembrie 2012

Surse

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi