Elisabeta

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Dreapta Elisabeta

Dreapta Elisabeta a fost maica sfântului prooroc Ioan Botezătorul. Biserica Ortodoxă o prăznuiește pe 5 septembrie, precum și pe 24 iunie („soborul drepților Zaharia și Elisabeta”).

Cuprins

Viața

Sf. Elisabeta a trăit în secolul I î.Hr., în Palestina. Ea era din neamul lui Aaron, fiind sora Sfintei Ana, mama Maicii Domnului. Era căsătorită cu proorocul Zaharia, preot în templul din Ierusalim.

Deși „erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului” (Luca 1:6), Zaharia și Elisabeta nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor. În acele timpuri, acest fapt era considerat ca fiind o pedeapsă de la Dumnezeu.

Cu toate acestea, Domnul s-a îndurat de ei: un înger i s-a înfățișat lui Zaharia, înștiințându-l că soția lui va naște în curând un copil. Deoarece s-a îndoit de această profeție, și pentru slăbiciunea lui de credință, Zaharia rămase mut (Luca 1:20-22).

Peste un timp Elisabeta, a rămas într-adevăr însărcinată, dar a ascuns acest fapt timp de cinci luni.

În acest timp, Arhanghelul Gavriil a bine-vestit-o pe Fecioara Maria că îl va naște pe Iisus, dar și că Elisabeta, rubedenia ei, va zămisli un fiu căci este însărcinată în a șasea lună. Maria a plecat în grabă spre munți, spre cetatea lui Iuda în care locuiau Zaharia și Elisabeta. Intrând în casa lui Zaharia i-a urat de bine Elisabetei. Atunci pruncul Ioan a săltat de bucurie în pântecele Elisabeta, iar aceasta s-a umplut de Duh Sfânt, strigând cu glas tare: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău”. Maria a mai stat cu Elisabeta timp de aproape trei luni, după care s-a întors acasă, în Nazaret (Luca 1:26-56).

Elisabeta l-a născut pe cel ce va fi cunoscut ca Sf. Ioan Botezătorul, ultimul dintre prooroci, înainte-mergător și botezător al Domnului nostru Iisus Hristos, în satul Orini (sau Ein-Kerem, în Israelul de azi), în apropiere de Ierusalim, cu șase luni înaintea nașterii lui Iisus. Vecinii și rudele ei, care auziseră că Domnul a arătat mare îndurare față de ea, se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, dar Elisabeta nu a vrut, spunând că numele noului născut va fi Ioan. Ei i-au spus Elisabetei că nimeni din rubedeniile ei nu poartă acest nume și atunci l-au întrebat pe Zaharia. Acesta, care tot nu putea să vorbească, a scris pe o tăbliță tot Ioan (numele pe care i-l spusese îngerul). Și toți se minunară căci nu se înțeleseseră unul cu altul despre acest nume. Imediat darul vorbirii s-a întors la Zaharia, și inspirat de Duhul Sfânt, el a început să profețească despre fiul său ca înainte-mergător al Domnului Iisus Hristos.

Atunci când regele Irod a auzit de la magi despre nașterea lui Mesia, el a decis să ucidă toți copiii având vârsta sub doi ani, din Betleem și din zona înconjurătoare, în speranța că nou-născutul Mesia va fi printre aceștia. Regele mai știa și despre nașterea miraculoasă a lui Ioan și a vrut să-l omoare cu această ocazie și pe acesta, temându-se că Ioan ar putea fi Regele iudeilor, cel proorocit de profeți. Dar Elisabeta a reușit să se ascundă, împreună cu pruncul său, în zona dealurilor din preajma Ierusalimului. Ucigașii trimiși de Irod îi căutau cu insistență. Elisabeta, văzându-i pe urmăritorii ei foarte aproape, a început să-L implore pe Dumnezeu pentru siguranța lor și imediat un deal s-a deschis, ea putând astfel să se ascundă în acea peșteră și să scape de urmăritori.

În aceste zile tragice, a venit rândul Sf. Zaharia de a sluji la Templul din Ierusalim. Acolo a fost găsit de ostașii trimiși de Irod, care au încercat în zadar să afle de la Zaharia unde este ascuns fiul său. Atunci, la porunca lui Irod, aceștia l-au ucis pe Sfântul Prooroc Zaharia, înjunghiindu-l „între templu și altar” (Matei 23:35)

Sf. Elisabeta a murit după patruzeci de zile de la uciderea soțului ei.

Sf. Ioan, ocrotit de Dumnezeu, a locuit în pustie până în anul 15 al domniei cezarului Tiberiu (anul 29 d.Hr.), când, auzind Cuvântul lui Dumnezeu, a început a predica pocăința către mulțimile care veneau la el, pregătindu-le să îl primească pe Mântuitorul.

Imnografie

Tropar (glas 2)

Prăznuind pomenirea proorocilor Tăi Zaharia și Elisabeta, Doamne, printr-înșii Te rugăm, mântuiește sufletele noastre.

Condac (glas 4) [1]

Precum luna plină strălucește de lumina soarelui, arătat-ai slava lui Mesia, Lumina înțelepciunii! Împreună cu Zaharia, urmat-ai toate poruncile Domnului, de Dumnezeu iubită Elisabeta. Şi precum în cuviincioase cântări te binecuvântăm pe tine, pe Domnul, Lumina cea îmbelșugată, Care luminează toate, Îl lăudăm.
  1. Condac tradus din limba engleză.

Surse

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi