Amin

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Amin (ebr. Amen = „Așa să fie”) este o expresie biblică ce apare de 13 ori în Vechiul Testament (pentru prima dată în Numeri 5, 21-22) și de 119 ori în Noul Testament.

În Noul Testament

În limba ebraică cuvântul Amin vine de la radăcina 'mn, care înseamnă „a se arăta tare, solid, stabil”. De aceea semnificația cuvântului depășește simpla dorință „Așa să fie!” și tinde să fie folosit ca o afirmație - „Este adevărat!” sau „în adevăr!” sau „cu adevărat!”, sau simplu „adevărat”, așa cum apare în traducere în Evanghelia după Luca: Lc 4, 25; 9, 27; 12, 44; 21, 3. Domnul Iisus, deși vorbea în arameană pentru ascultătorii Săi, îl folosește adesea în discursuri mai solemne, în anumite parabole sau când face o profeție (Matei 10, 23; 19, 28; 24, 34; 25, 40) sau când vorbește cu gravitate împotriva fariseilor (Mt 6, 2.5.16; 8, 10) etc. În discursurile din Evanghelia după Ioan, Amin-urile sunt adesea dublate și devin o formulă solemnă care înlocuiește introducerea profetică din Vechiul Testament „Așa grăiește Domnul”, menită să desemneze misiunea divină a Mântuitorului, în Care se împlinesc toate promisiunile lui Dumnezeu:

  • „Acestea zice Cel ce este Amin, martorul cel credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu” (Apocalipsa 3, 14)
  • „Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel propovăduit vouă - prin noi, prin mine, prin Silvan şi prin Timotei - nu a fost da şi nu, ci da a fost în El. Căci toate făgăduinţele lui Dumnezeu, în El, sunt da; şi prin El, amin, spre slava lui Dumnezeu prin noi. Iar Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi, în Hristos, şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului, în inimile noastre.” (2 Corinteni 1, 19-22)

Utilizarea liturgică

Utilizarea liturgică a termenului Amin, ca un răspuns al poporului la o rugăciune sau o la o binecuvântare, este atestată în mai multe locuri din Noul Testament: 1 Corinteni 14, 16; Romani 1, 25; 9, 5; 11, 36; 16, 27; Galateni 1, 5; Evrei 13, 21; Apocalipsa 5, 14). Sfântul Iustin Martirul (la jumătatea secolului al II-lea) descrie cum adunarea poporului răspunde Amin la binecuvântarea de la sfârșitul Euharistiei.

În slujbele ortodoxe de astăzi Amin este adesea răspunsul poporului la o rugăciune pe care o spune preotul.

Surse